Avertismentul noroiului roşu: urmează Roşia Montană?
www.cotidianul.ro / 21 Octombrie 2010 / 21 Octombrie 2010
 |
Catastrofa ecologică de la Kolontar, Ungaria, descrie o avanpremieră sumbră la drama care ameninţă Roşia Montană. Deşi autorităţile române sunt în alertă faţă de revărsarea noroiului toxic în Dunăre, nu aceeaşi nelinişte o au faţă de RMGC şi de exploatarea din Apuseni. Situaţiile fiind asemănătoare, iar abordarea partinică, ne gândim că ar fi mai bine să prevenim decât să tratăm. Sau, cum ne-a învăţat bătrânul Creangă, mai bine ne văicărim înainte, în faţa "bolovanului de sare", decât atunci când ne-om trezi că ne-a lovit ceva în moalele capului!
Recent s-au încheiat la Bucureşti lucrările Conferinţei "Schimbări planetare - Carta Terra 2010", la care academicieni, oameni de ştiinţă, cercetători au dezbătut probleme de actualitate legate de salvarea mediului înconjurător. "Ne dorim ca, poate, în acest ultim ceas, să reuşim să trezim conştiinţa de grup, să ne conştientizăm apartenenţa şi universalitatea şi să ne implicăm direct în crearea unei noi lumi", declarau organizatorii. Ca un joc stupid al sorţii, chiar în acele zile, rezervorul de noroi toxic al unei fabrici de aluminiu din Ungaria a cedat, provocând o uriaşă catastrofă ecologică, ale cărui reziduuri au acoperit o suprafaţă de 45 km pătraţi, fluviul de resturi otrăvitoare inundând localităţi şi ameninţând apa din Dunăre. Îngroziţi de tragedia oamenilor din Kolontar, plini de compasiune şi condescendenţă pentru drama lor, gândul ne-a dus imediat la Roşia Montană şi la barajul ce va rezulta în urma exploatării cu cianuri a aurului. Însă vocalize au făcut câteva ziare şi televiziuni, iar ministrul român al Mediului, Laszlo Borbely, ne-a asigurat că apa din Dunăre va fi potabilă şi că „incidentul de la Kolontar nu mă face mai circumspect în privinţa proiectului Roşia Montană". Este cam adevărat, autorităţile române nu au nicio îngrijorare şi nicio rezervă faţă de proiectul minier de la Roşia Montană, în ciuda eforturilor ONG-urilor care trag nenumărate semnale de alarmă în această privinţă.
Kolontar, Ungaria
La lucrările simpozionului Carta Terra 2010 a susţinut o alocuţiune preşedintele Asociaţiei Heritage din Bucureşti, dr. Peter Oostveen, care întreprinde de o bucată de vreme nenumărate demersuri pentru ca Roşia Montană să fie declarată sit UNESCO şi pentru a fi salvată astfel de la distrugere. „Pentru a dezvolta un plan unitar pentru protejarea mediului trebuie doar să conştientizezi populaţia despre importanţa mediului ca atare. Aspecte cum ar fi disciplina, priorităţile, solidaritatea, spiritul de echipă şi stabilirea obiectivelor comune nu sunt puncte forte pentru România", a spus dl. Oostveen. Ei bine, el le-a reamintit celor prezenţi că, dacă o asemenea catastrofă s-ar petrece la noi, pierderile ar fi infinite şi definitive, pentru că la Roşia vorbim despre un patrimoniu arheologic, cultural şi istoric unic în Europa, vorbim despre certificatul de naştere al poporului român.
Semnalele trecutului
Compania RMGC (Roşia Montană Gold Corporation) promite că aici vor fi cea mai mare carieră din Europa şi cel mai mare baraj, înalt de 185 m, ce ar trebui să susţină un lac de decantare cu o suprafaţă de 600 ha. Barajul s-ar afla la 7 km în amonte de Abrud, oraş cu peste 6.000 de locuitori. În caz de prăbuşire, o parte din iazul ce conţine cianuri s-ar vărsa în reţeaua hidrografică din zonă, extinzându-se în Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, Delta Dunării şi Marea Neagră. De asemenea, s-ar distruge vestigiile cetăţii romane Alburnus Maior, două biserici vechi de peste 100 de ani şi cimitirele comunităţilor română, maghiară şi germană.
Trebuie să amintim că un incident ecologic grav s-a mai petrecut în România, în urmă cu 10 ani, la graniţa cu Ungaria. Atunci, în 2000, iazul de decantare a firmei de minerit Aurul din Baia Mare s-a spart, cauzând poluarea cu cianură şi alte metale grele a râurilor Lăpuş, Someş, Tisa şi Dunăre. În apa otrăvită, de-a lungul a câteva sute de kilometri, n-a mai putut rezista nicio vietate, un întreg ecosistem a fost distrus. Bineînţeles, şi aprovizionarea cu apă potabilă a fost oprită timp de săptămâni. Partea maghiară a criticat dur România pentru poluarea Tisei, a cerut despăgubiri de 100 de milioane de dolari prin vocea premierului de atunci şi de acum, Viktor Orban, şi a sesizat Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, care a întocmit un raport complet asupra incidentului. Au fost probleme pe care nu vrem să le mai trăim, de aceea asociaţiile nonguvernamentale care luptă pentru salvarea Roşiei Montane strigă cu disperare pe la uşile tuturor autorităţilor că, într-adevăr, bolovanul cu sare ar putea să cadă curând, că istoria se va repeta, dacă nu învăţăm din greşeli. Se pare că nu. Guvernanţii români se pronunţă în continuare pentru extragerea aurului de la Roşia Montană, deşi statul este acţionar minoritar, iar cantitatea de aur care s-ar putea extrage va valora circa 12 miliarde de euro, adică suma de bani împrumutată de România de la Fondul Monetar Internaţional şi cheltuită într-un an de zile pentru pensii şi salarii. „Introducerea acestui proiect în programul de guvernare a fost probabil necesară şi a fost făcută în mare grabă, pentru a justifica şi a legaliza anumite deziderate. Pe de altă parte, nu tot ceea ce este nou înseamnă că este şi bun. O mulţime de idei vechi verificate şi de durată sunt ignorate în zilele noastre, fiind considerate ca învechite. Este necesar să regândim lucrurile valabile înainte de a renunţa la trecut. Trebuie păstrat ceea ce este valoros, indiferent de presiunile financiare făcute pentru înlocuirea lor" (Peter Oostveen).
Dincolo de opoziţii, simpozioane, atitudini, este posbil totuşi ca exploatarea de la Roşia Montană să înceapă, iar o parte din aceste locuri, unde Academia Română a descoperit specii rare de plante şi insecte şi în care se află o mină de aur din vremea romanilor, cea mai veche din Europa, să piară. Să fie înghiţite de lacul de decantare.
Cianurile utilizate nu au fost neutralizate
Recent, deputatul Clement Negruţ, fost subprefect de Alba, a declarat că există încă multe alte pericole iminente în zonele fostelor exploataţii miniere din România, precum Zlatna şi Baia de Arieş. La Iazul Valea Cuţii (Alba), "doar o mică parte a lucrărilor de ecologizare şi punere în siguranţă s-au efectuat. Nu există acces pe coronamentul iazului pentru că nu a fost finalizat drumul de acces. În cazul unei fisuri sau a unei alunecări de teren nu se poate interveni". De asemenea, la Baia de Arieş, "la închiderea uzinei de preparare, cianurile utilizate nu au fost neutralizate". Situaţia este aproape general valabilă în toate bazinele miniere existente la acest moment, subliniază el, unde statul român sau alţi acţionari au lăsat un adevărat dezastru în urma lor. Însă actualul prefect de Alba, Ştefan Cornel Bardan, este de părere că, dacă s-ar reporni activitatea minieră la Roşia Montană, automat s-ar relua şi procesul de neutralizare a apelor de mină care se scurg şi acum în Abrudel şi de aici în Arieş. Opiniile celor doi lideri politici ilustrează, la dimensiuni semnificative, atitudinea divizată a societăţii româneşti faţă de o problemă importantă a ei, cum este propriul patrimoniu cultural. De asemenea, de când acest proiect al exploatării aurului a devenit evident, strămutarea oamenilor din Roşia Montană a avut un impact social traumatic, greu de descris. Unii şi-au vândut casele strămoşeşti, de patrimoniu multe dintre ele, acareturile, nucii, prunii şi chiar mormintele părinţilor în schimbul unei sume importante de bani care i-au scos, pentru o vreme, din sărăcie. Zona a avut de suferit economic, şomajul a atins cote foarte mari şi toate acestea cu ce preţ? Cu unul foarte mare, pentru că ceea ce s-a întâmplat la Kolontar, în Ungaria, s-ar putea repeta oricând în România. „Numai că, de aceasta dată, ne avertizează preşedintele Heritage, Dr. Peter Oostveen, dezastrul va fi de zece ori mai mare. Bunul-simţ ar trebui să ne spună că acest scenariu trebuie evitat, indiferent de costuri".
Casetă
La Roşia Montană există un zăcământ de peste 300 de tone de aur, 1.600 de tone de argint şi alte metale preţioase estimate la circa 7 miliarde de dolari, în funcţie de preţul aurului şi al zăcămintelor găsite. Compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) este deţinută de firma canadiană Gabriel Resources, cu 80,7% din acţiuni, şi statul român, prin Compania Naţională Minvest Deva, subordonată Ministerului Economiei, cu 19,3% din acţiuni. Pentru a-şi menţine actuala participaţie, de 19,3%, statul român a fost împrumutat de către Gabriel Resources, la ultima majorare de capital în 2009, cu 115 milioane de lei, urmând ca banii să fie restituiţi de România din primele dividende. Dacă luăm în consideraţie toate cele de mai sus, rezultă că financiar România va avea de castigat o suma infima pe parcursul derularii proiectului dar numai dupa ce se recupereaza datoria de 115 milioane de lei catre RMGC.
Academia Română s-a pronunţat categoric împotriva proiectului minier
La Roşia Montană s-au descoperit 7 km de galerii romane, tăbliţe cerate despre dreptul roman şi 80 de km de galerii medievale, unice în lume. Lemnul descoperit aici datează din perioada dacică, 41 de monumente sunt înscrise în lista monumentelor istorice. Bisericile Ortodoxă, Romano-Catolică, Unitariană şi Protestantă se numără printre cei mai mari proprietari de terenuri şi imobile din Roşia Montană. Ele au declarat în mod public faptul că vor refuza să îşi vândă proprietăţile companiei miniere.
"Dacă te apreciezi şi te iubeşti ca fiinţă, înseamnă că iubeşti şi persoanele din jurul tău. Dacă te apreciezi şi te iubeşti ca finţă, înseamnă ca iubeşti şi mediul în care evoluezi. Luaţi seama la ceea ce se petrece în jurul vostru, pentru că şi voi faceţi parte din acest tot".
Peter Oostveen, fragment din alocuţiunea rostită la Conferinţa Carta Terra 2010
Dlui Peter Oostveen ii puteti scrie la: asociatia.heritage@gmail.ro
Site: www.asociatiaheritage.ro
Maria Dobrescu
Recent s-au încheiat la Bucureşti lucrările Conferinţei "Schimbări planetare - Carta Terra 2010", la care academicieni, oameni de ştiinţă, cercetători au dezbătut probleme de actualitate legate de salvarea mediului înconjurător. "Ne dorim ca, poate, în acest ultim ceas, să reuşim să trezim conştiinţa de grup, să ne conştientizăm apartenenţa şi universalitatea şi să ne implicăm direct în crearea unei noi lumi", declarau organizatorii. Ca un joc stupid al sorţii, chiar în acele zile, rezervorul de noroi toxic al unei fabrici de aluminiu din Ungaria a cedat, provocând o uriaşă catastrofă ecologică, ale cărui reziduuri au acoperit o suprafaţă de 45 km pătraţi, fluviul de resturi otrăvitoare inundând localităţi şi ameninţând apa din Dunăre. Îngroziţi de tragedia oamenilor din Kolontar, plini de compasiune şi condescendenţă pentru drama lor, gândul ne-a dus imediat la Roşia Montană şi la barajul ce va rezulta în urma exploatării cu cianuri a aurului. Însă vocalize au făcut câteva ziare şi televiziuni, iar ministrul român al Mediului, Laszlo Borbely, ne-a asigurat că apa din Dunăre va fi potabilă şi că „incidentul de la Kolontar nu mă face mai circumspect în privinţa proiectului Roşia Montană". Este cam adevărat, autorităţile române nu au nicio îngrijorare şi nicio rezervă faţă de proiectul minier de la Roşia Montană, în ciuda eforturilor ONG-urilor care trag nenumărate semnale de alarmă în această privinţă.
Kolontar, Ungaria
La lucrările simpozionului Carta Terra 2010 a susţinut o alocuţiune preşedintele Asociaţiei Heritage din Bucureşti, dr. Peter Oostveen, care întreprinde de o bucată de vreme nenumărate demersuri pentru ca Roşia Montană să fie declarată sit UNESCO şi pentru a fi salvată astfel de la distrugere. „Pentru a dezvolta un plan unitar pentru protejarea mediului trebuie doar să conştientizezi populaţia despre importanţa mediului ca atare. Aspecte cum ar fi disciplina, priorităţile, solidaritatea, spiritul de echipă şi stabilirea obiectivelor comune nu sunt puncte forte pentru România", a spus dl. Oostveen. Ei bine, el le-a reamintit celor prezenţi că, dacă o asemenea catastrofă s-ar petrece la noi, pierderile ar fi infinite şi definitive, pentru că la Roşia vorbim despre un patrimoniu arheologic, cultural şi istoric unic în Europa, vorbim despre certificatul de naştere al poporului român.
Semnalele trecutului
Compania RMGC (Roşia Montană Gold Corporation) promite că aici vor fi cea mai mare carieră din Europa şi cel mai mare baraj, înalt de 185 m, ce ar trebui să susţină un lac de decantare cu o suprafaţă de 600 ha. Barajul s-ar afla la 7 km în amonte de Abrud, oraş cu peste 6.000 de locuitori. În caz de prăbuşire, o parte din iazul ce conţine cianuri s-ar vărsa în reţeaua hidrografică din zonă, extinzându-se în Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, Delta Dunării şi Marea Neagră. De asemenea, s-ar distruge vestigiile cetăţii romane Alburnus Maior, două biserici vechi de peste 100 de ani şi cimitirele comunităţilor română, maghiară şi germană.
Trebuie să amintim că un incident ecologic grav s-a mai petrecut în România, în urmă cu 10 ani, la graniţa cu Ungaria. Atunci, în 2000, iazul de decantare a firmei de minerit Aurul din Baia Mare s-a spart, cauzând poluarea cu cianură şi alte metale grele a râurilor Lăpuş, Someş, Tisa şi Dunăre. În apa otrăvită, de-a lungul a câteva sute de kilometri, n-a mai putut rezista nicio vietate, un întreg ecosistem a fost distrus. Bineînţeles, şi aprovizionarea cu apă potabilă a fost oprită timp de săptămâni. Partea maghiară a criticat dur România pentru poluarea Tisei, a cerut despăgubiri de 100 de milioane de dolari prin vocea premierului de atunci şi de acum, Viktor Orban, şi a sesizat Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, care a întocmit un raport complet asupra incidentului. Au fost probleme pe care nu vrem să le mai trăim, de aceea asociaţiile nonguvernamentale care luptă pentru salvarea Roşiei Montane strigă cu disperare pe la uşile tuturor autorităţilor că, într-adevăr, bolovanul cu sare ar putea să cadă curând, că istoria se va repeta, dacă nu învăţăm din greşeli. Se pare că nu. Guvernanţii români se pronunţă în continuare pentru extragerea aurului de la Roşia Montană, deşi statul este acţionar minoritar, iar cantitatea de aur care s-ar putea extrage va valora circa 12 miliarde de euro, adică suma de bani împrumutată de România de la Fondul Monetar Internaţional şi cheltuită într-un an de zile pentru pensii şi salarii. „Introducerea acestui proiect în programul de guvernare a fost probabil necesară şi a fost făcută în mare grabă, pentru a justifica şi a legaliza anumite deziderate. Pe de altă parte, nu tot ceea ce este nou înseamnă că este şi bun. O mulţime de idei vechi verificate şi de durată sunt ignorate în zilele noastre, fiind considerate ca învechite. Este necesar să regândim lucrurile valabile înainte de a renunţa la trecut. Trebuie păstrat ceea ce este valoros, indiferent de presiunile financiare făcute pentru înlocuirea lor" (Peter Oostveen).
Dincolo de opoziţii, simpozioane, atitudini, este posbil totuşi ca exploatarea de la Roşia Montană să înceapă, iar o parte din aceste locuri, unde Academia Română a descoperit specii rare de plante şi insecte şi în care se află o mină de aur din vremea romanilor, cea mai veche din Europa, să piară. Să fie înghiţite de lacul de decantare.
Cianurile utilizate nu au fost neutralizate
Recent, deputatul Clement Negruţ, fost subprefect de Alba, a declarat că există încă multe alte pericole iminente în zonele fostelor exploataţii miniere din România, precum Zlatna şi Baia de Arieş. La Iazul Valea Cuţii (Alba), "doar o mică parte a lucrărilor de ecologizare şi punere în siguranţă s-au efectuat. Nu există acces pe coronamentul iazului pentru că nu a fost finalizat drumul de acces. În cazul unei fisuri sau a unei alunecări de teren nu se poate interveni". De asemenea, la Baia de Arieş, "la închiderea uzinei de preparare, cianurile utilizate nu au fost neutralizate". Situaţia este aproape general valabilă în toate bazinele miniere existente la acest moment, subliniază el, unde statul român sau alţi acţionari au lăsat un adevărat dezastru în urma lor. Însă actualul prefect de Alba, Ştefan Cornel Bardan, este de părere că, dacă s-ar reporni activitatea minieră la Roşia Montană, automat s-ar relua şi procesul de neutralizare a apelor de mină care se scurg şi acum în Abrudel şi de aici în Arieş. Opiniile celor doi lideri politici ilustrează, la dimensiuni semnificative, atitudinea divizată a societăţii româneşti faţă de o problemă importantă a ei, cum este propriul patrimoniu cultural. De asemenea, de când acest proiect al exploatării aurului a devenit evident, strămutarea oamenilor din Roşia Montană a avut un impact social traumatic, greu de descris. Unii şi-au vândut casele strămoşeşti, de patrimoniu multe dintre ele, acareturile, nucii, prunii şi chiar mormintele părinţilor în schimbul unei sume importante de bani care i-au scos, pentru o vreme, din sărăcie. Zona a avut de suferit economic, şomajul a atins cote foarte mari şi toate acestea cu ce preţ? Cu unul foarte mare, pentru că ceea ce s-a întâmplat la Kolontar, în Ungaria, s-ar putea repeta oricând în România. „Numai că, de aceasta dată, ne avertizează preşedintele Heritage, Dr. Peter Oostveen, dezastrul va fi de zece ori mai mare. Bunul-simţ ar trebui să ne spună că acest scenariu trebuie evitat, indiferent de costuri".
Casetă
La Roşia Montană există un zăcământ de peste 300 de tone de aur, 1.600 de tone de argint şi alte metale preţioase estimate la circa 7 miliarde de dolari, în funcţie de preţul aurului şi al zăcămintelor găsite. Compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) este deţinută de firma canadiană Gabriel Resources, cu 80,7% din acţiuni, şi statul român, prin Compania Naţională Minvest Deva, subordonată Ministerului Economiei, cu 19,3% din acţiuni. Pentru a-şi menţine actuala participaţie, de 19,3%, statul român a fost împrumutat de către Gabriel Resources, la ultima majorare de capital în 2009, cu 115 milioane de lei, urmând ca banii să fie restituiţi de România din primele dividende. Dacă luăm în consideraţie toate cele de mai sus, rezultă că financiar România va avea de castigat o suma infima pe parcursul derularii proiectului dar numai dupa ce se recupereaza datoria de 115 milioane de lei catre RMGC.
Academia Română s-a pronunţat categoric împotriva proiectului minier
La Roşia Montană s-au descoperit 7 km de galerii romane, tăbliţe cerate despre dreptul roman şi 80 de km de galerii medievale, unice în lume. Lemnul descoperit aici datează din perioada dacică, 41 de monumente sunt înscrise în lista monumentelor istorice. Bisericile Ortodoxă, Romano-Catolică, Unitariană şi Protestantă se numără printre cei mai mari proprietari de terenuri şi imobile din Roşia Montană. Ele au declarat în mod public faptul că vor refuza să îşi vândă proprietăţile companiei miniere.
"Dacă te apreciezi şi te iubeşti ca fiinţă, înseamnă că iubeşti şi persoanele din jurul tău. Dacă te apreciezi şi te iubeşti ca finţă, înseamnă ca iubeşti şi mediul în care evoluezi. Luaţi seama la ceea ce se petrece în jurul vostru, pentru că şi voi faceţi parte din acest tot".
Peter Oostveen, fragment din alocuţiunea rostită la Conferinţa Carta Terra 2010
Dlui Peter Oostveen ii puteti scrie la: asociatia.heritage@gmail.ro
Site: www.asociatiaheritage.ro
Maria Dobrescu
