Cu ajutorul lui Traian Basescu Masivul Carnic ar putea avea aceeasi soarta ca si Masivul Cetate, a carui distrugere a inceput in anul 1970





Istoria proiectului Roşia Montană (şi a altor proiecte din Apuseni)


26 august 2011

Grupul pentru Salvarea Roşiei Montane
din Academia de Studii Economice


Aurul este exploatat la Roşia Montană de peste 2000 de ani, continuu. Până în 1970, exploatarea s-a facut în subteran, prin galerii, în masivele Cetate, Cârnic, Orlea etc.
Începând cu anul 1970, s-a trecut la exploatarea la suprafaţă, în carieră deschisă (mină) în masivul Cetate, distrugându-se mai multe urme importante ale exploatării vechi, romane; înălţimea masivului Cetate a scăzut în timp cu 120 metri. Exploatarea din cariera Cetate era de maximum 400.000 tone minereu pe an, cu o concentraţie medie de 1,57 grame/tonă. Minereul era transportat la un concasor din interiorul carierei Cetate, trecea printr-un puţ către un transportor subteran pe bandă rulantă şi apoi într-un al doilea puţ. De aici, minereul era transportat 6,5 km de-a lungul unei căi ferate cu ecartament îngust către un concasor secundar, situat lângă uzina de preparare Gura Roşiei. Minereul concasat era transportat pe bandă peste drumul naţional DN 74A către uzina de preparare, unde se obţinea concentratul, prin flotaţie convenţională. Sterilele erau depozitate într-un mic iaz de decantare de lângă Gura Roşiei.Concentratul era apoi transportat la Baia de Arieş, pentru obţinerea aurului prin cianurare. Deci, nu s-a folosit cianura la Roşia Montană. Mina veche a Statului de la Cetate, care oferea circa 800 locuri de muncă, a fost închisă în 2006, ca nerentabilă, şi dezafectată !, pentru a face loc proiectului RMGC.

Proiectul propus de RMGC (de fapt de Gabriel şi acceptat de Stat) la Roşia Montană a fost definitivat în forma cunoscută astăzi în anul 2001 ! El este gigantic, prevede exploatarea a 13 milioane tone minereu anual (deci de 32 de ori mai mare decât exploatarea statului în mina veche) , timp de 16 ani, în 4 cariere deschise (mine) în masivele Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig situate în jurul centrului istoric al comunei Roşia Montană. Centrul istoric este monument istoric, şi are 43 de case monument istoric (localitatea a înflorit când aurul aparţinea proprietarilor de teren, nu statului !). Proiectul prevede folosirea a 1.581.760 tone de subtanţe periculoase (din care 192.000 tone de cianură de sodiu), sterilele fiind depozitate într-un iaz de decantare de 300 ha, cu un baraj înalt de 180 m, situat peste satul Corna din comuna Rosia Montană, la 2 km de Abrud. Proiectul va oferi în medie 217 locuri de munca (conform studiului comandat de Gabriel lui Independent Mining Consultants Inc. în 2003 , care se afla pe site-ul lui Gabriel, dar a fost retras !). Sumele vehiculate de RMGC ca beneficiu pentru România sunt total exagerate şi cresc an de an, ca să impresioneze şi să convingă să fie acceptat proiectul. Analizat din toate punctele de vedere, proiectul RMGC nu este însă de interes naţional, după cum Grupul nostru a demonstrat, cu argumente, din 2002 încoace!

Este uimitor (?) cum o afacere începută oficial la 4 septeptembrie 1995 printr-un contract de cooperare semnat între actuala Minvest şi o companie a lui Frank Timiş, probabil (căci Gabriel Resources Ltd., Gabriel pe scurt, companie canadiană, cotată la bursa din Toronto) şi filiala sa Gabriel Resources Limited (Gabriel Jersey pe scurt, companie englezească) au fost înregistrate în registrul companiilor abia la 28.05.1996), afacere care avea în vedere aurul din iazul de decantare de lângă Gura Roşiei, să devina prin “rostogolire” proiectul minier gigantic promovat agresiv în media până în ziua de astăzi.
Amintim istoria lui (şi adiacent a altor proiecte), pe scurt:

- La data de 4 septembrie 1995 a fost semnat deci un contract de cooperare între Regia Autonomă a Cuprului Deva (actuala Companie Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest” – S.A. , Minvest in continuare) şi actuala Gabriel (?) - pentru explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roşiei (lângă Roşia Montană).
- Pe 28 mai 1996, compania Starx Resources Ltd., reactivată, încorporează compania Gabriel Resources Limited („Gabriel Jersey”) ; compania părinte, Starx Resources Ltd., a fost rebotezată „Gabriel Resources Ltd.” („Gabriel”) şi cotată imediat la bursă - simbol GBU pe bursa din Vancouver, iniţial; preşedinte al Gabriel este Vasile Frank Timiş. Data de 28 mai 1996 figurează în documente ca data înregistrării companiilor „Gabriel” (Canada) şi „Gabriel Jersey” (Marea Britanie).
Pe 17 dec. 1996, Gabriel intră într-o înţelegere cu Gabriel Jersey. La adunarea generală extraordinară din 27 martie 1997, Gabriel a obţinut acordul acţionarilor pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey. Pe 11 aprilie 1997, Gabriel a scos 15.000.000 acţiuni pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey. Ca rezultat, acţionarii lui Gabriel Jersey care şi-au vândut acţiunile au devenit acţionarii majoritari ai lui Gabriel. Aceasta tranzacţie, prin care controlul companiei părinte (Gabriel) trece la acţionarii subsidiarei (Gabriel Jersey) este contabilizată ca o preluare inversă (reverse takeover).
- Pe 7 iunie 1997, s-a format Euro Gold: Gabriel a intrat, prin subsidiara Gabriel Jersey, într-un Contract de încorporare şi Articol de Asociere cu Regia Autonomă a Cuprului Deva („Regia Deva”): şi trei acţionari minoritari: CARTEL BAU - S.A., FORICON - S.A., COMAT TRADING - S.A., care au dus la formarea companiei mixte Euro Gold Resources S.A. („Euro Gold”) (actuala Rosia Montana Gold Corporation - RMGC) (Gabriel Jersey 65%, Regia Deva 33,8% şi cei trei acţionari câte 0,4%); proprietăţile incluse în înţelegerea „Romanian Properties” sunt Roşia Montană şi Bucium. Gabriel a contribuit cu 357.000 USD pentru capitalizarea initială a lui Euro Gold. În ACTUL ADITIONAL Nr. 3/1998 al Euro Gold , se scrie: „ Regia se obligă, conform Legii Minelor, să obţină licenţele de explorare şi exploatare pentru perimetrele care fac obiectul acestei societăţi. Regia se obligă să transfere societăţii aceste licenţe de explorare, dezvoltare şi exploatare în termen de 7 zile lucrătoare de la obţinerea lor” (Mon. Of. Partea a IV-a, Nr. 3290/1998).
- Pe 26 iulie 1997, s-a format Deva Gold S.A., printr-un Contract de Încorporare şi Articol de Asociere între Castle Europa Ltd. (acţionar principal Vasile Frank Timiş) (60%), Regia Deva (38,5%) şi aceleaşi trei companii miniere CARTEL BAU - S.A., FORICON - S.A., COMAT TRADING - S.A. (1,5%) (proprietăţile incluse în înţelegere sunt Certej-Săcărâmb şi Zlatna-Hanes - n.a.). ”Regia este de acord ca, în conformitate cu prevederile Legii minelor (care nu apăruse încă la data aceea -n.a.), să transfere societăţii licenţele de explorare (exploatare) pentru perimetre pe care societatea le consideră necesare pentru dezvoltarea proiectului, perimetre arătate în preambulul contractului, cât mai repede cu putinţă, în termenul prevăzut de lege.” (Mon. Of. Partea a IV-a, Nr. 3339/1998).
- Pe 8 dec. 1997, Gabriel a făcut o înţelegere cu acţionarii lui Castle Europa Ltd. (the „Castle Europa Agreement”) să achiziţioneze tot capitalul lui Castle Europa pentru 5 milioane acţiuni şi o plată totală de 425.000 USD. Castle Europa este o companie privată cu 3 acţionari. Tranzacţia este de tipul „related party transaction”, deoarece Preşedintele lui Gabriel (Frank Timiş n.a.) este acţionar principal al Castle Europa. Conform cu „Castle Europa Agreement”, Gabriel va împrumuta Castle Europa Ltd. cu 355.000 USD, pentru ca aceasta să-şi plătească contribuţia sa de capital pentru cei 60% în Deva Gold.
- Pe 16 martie 1998 este publicată Legea Minelor nr. 61, care spune printre altele:
„Resursele minerale ... fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român” (Art. 1), „Explorarea se realizează pe baza unei licenţe exclusive...”(Art. 9(1), „Licenţa de explorare se acordă pentru o durată de maximum 5 ani, cu drept de prelungire pentru cel mult 3 ani...” (Art. 9 (3)), „Exploatarea minieră se realizează pe baza unei licenţe exclusive ...” (Art. 10 (1)), „Licenţa de exploatare se acordă pentru maximum 20 ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani.” (Art. 10 (4)), „Prevederile licenţei ramân valabile pe toată durata acesteia” (Art. 11 (2)), „ În limitele unui perimetru de exploatare autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru unele resurse minerale, cu acordul titularului.”(Art. 15).
- În 26 martie 1998, Gabriel a achiziţionat Castle Europa S.A., adăugând astfel alte două proprietăţi în România. Gabriel are deci 4 proiecte în România, toate în patrulaterul de aur: Roşia Montană, Bucium, Certej-Săcărâmb, Zlatna-Hanes. Activităţile lui Gabriel au loc în două companii mixte cu Regia Deva: Euro Gold Resources S.A. şi Deva Gold S.A. Prin subsidiara sa Gabriel Jersey, Gabriel deţine 65% din Euro Gold, care a fost stabilit cu focus pe Roşia Montană şi Bucium, iar prin subsidiara sa Castle Europa Ltd., Gabriel deţine 60% din Deva Gold, care a fost stabilit cu focus pe Certej-Săcărâmb şi Zlatna-Hanes.
- Prin H.G. nr. 808 /13.11.1998 s-a înfiinţat Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest” - S.A., cu sediul în Deva, din Regia Autonomă a Cuprului Deva.
- În 1999, printr-o majorare de capital, Gabriel şi-a mărit participarea la Euro Gold în proiectele sale la Roşia Montană şi Bucium de la 65 % la 80%, ca rezultat al terminării studiului de fezabilitate; Regia Deva a coborât participarea sa la 19,31%. Gabriel a „fost capabil” să extindă mărimea (perimetrul n.a.) celor 4 licenţe minerale existente pentru a acoperi arii cunoscute de mineralizare, adiţionale”. În 1999, Gabriel a achiziţional 2 proiecte noi, Bolcana şi Băiţa-Crăciuneşti, având acum 6 proiecte în Patrulaterul de Aur al României.
- În 1999, au fost emise de guvern Licenţe de exploatare lui Minvest ca titular (ca să exploateze) şi lui RMGC ca şi companie afiliată (ca să exploreze !) – pentru mina veche a Statului (400.000 tone minereu anual, din cariera deschisă în masivul Cetate) - şi lui Deva Gold ca şi companie afiliată – pentru minele vechi ale Statului de la Certej, Zlatna şi Bolcana. Licenţa de exploatare pentru Roşia Montana are numărul 47/1999 şi este deci o licenţă mixtă, de exploatare şi explorare, contrar legii. Peste tot se afirmă că Licenţa 47 este pentru proiectul Roşia Montană, ceea ce este fals, deoarece proiectul nu era definitivat încă la acea dată !!! La fel se întâmplă cu celelalte licenţe. Contractele de licenţă de exploatare prevăd că Minvest va transfera titlul „pentru proiectul Roşia Montană” lui RMGC şi titlul „pentru proiectele Certej, Zlatna şi Bolcana” lui Deva Gold, respectiv, în momentul în care compania predă un studiu de fezabilitate pozitiv (cine l-a verificat ?- n.a.) , un plan de dezvoltare, un studiu de impact asupra mediului şi un plan de închidere lui Minvest; Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM pe scurt) va trebui să consimtă la transferul contractelor de licenţă de exploatare.
- În 1999, au fost emise Licenţe de explorare lui Minvest ca titular „pentru proiectul Bucium” şi „pentru proiectul Băiţa-Crăciuneşti”.
- În 2000 , se modifică denumirea societăţii din EURO GOLD RESOURCES – S.A. în ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION – S.A. (RMGC în continuare) (www.rosiamontanagoldcorp.com )
- În decursul anilor 1999-2001, cele 6 licenţe (4 de exploatare (Roşia Montană, Certej, Zlatna, Bolcana şi 2 de explorare) au fost transferate de la Minvest către RMGC sau Deva Gold respectiv (ca să exploreze pentru proiectele lor noi), Minvest rămânând companie afiliată în cazul licenţelor de exploatare (ca să exploateze minele vechi) (un fel de „preluare inversă”). Să observăm că prin aceste transferuri, aprobate de ANRM, participarea Statului (prin Minvest) a scăzut de la 100% la nici 20% (în RMGC) !
- În 15 februarie 2000, Gabriel a anunţat o restructurare a corporaţiei, care va avea ca rezultat divizarea potofoliului existent de proiecte de resurse minerale în două companii publice separate, Gabriel şi European Goldfields. În 13 iunie 2000 s-a terminat reorganizarea lui Gabriel, în sensul că a fost creată noua companie European Goldfields Ltd. (www.egoldfields.com ); Gabriel a transferat lui European Goldfields proiectele sale de la Certej, Zlatna, Bolcana şi Băiţa-Crăciuneşti.
- În octombrie 2002, pe baza licenţei de exploatare 47/1999 pentru mina veche, RMGC a depus (ilegal, credem) documentaţia necesară declanşării procedurii de obţinere a acordului de mediu pentru proiectul său, cu 4 mine, neaprobat încă (pentru care nu există licenţă de exploatare pentru el !!). Documentaţia a inclus şi documentul numit „Proiectul Roşia Montană. Descrierea Proiectului” [DP], de 54 pagini, care prevedea în graficul general depunerea în ianuarie 2003 a “Raportului asupra studiului de impact social şi asupra mediului (EIA)”; în urma acestui Raport, după informări şi consultări publice, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor ar fi trebuit să decidă dacă să emită sau nu acordul de mediu. Dar RMGC nu a depus la termenul stabilit EIA; mai mult, în urma opoziţiei la proiect a asociaţiei Alburnus Maior a proprietarilor din Roşia Montană şi Bucium (www.rosiamontana.org), a Bisericii catolice şi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din România, a rapoartelor negative complexe ale Academiei Române din martie şi mai 2003 (www.acad.ro) şi ale Grupului pentru salvarea Roşiei Montane al Academiei de Studii Economice din august 2002 şi mai 2003, în urma protestelor ICOMOS şi a peste 1000 istorici şi arheologi din întreaga lume, în urma protestelor organizaţiilor ecologiste şi a ONG-urilor, RMGC şi-a retras pe ascuns în iunie 2003 documentaţia depusă în octombrie 2002.
- Pe 27 martie 2003, este publicată noua Lege a Minelor nr. 85, care în mare măsură păstrează prevederile din Legea 61, dar aduce în plus unele precizări importante; de exemplu, Art. 25 modifică Art. 15 din Legea 61 astfel: „În limitele unui perimetru de explorare/exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului.” Să observăm că licenţa mixtă (de exploatare şi explorare a aceluiaşi minereu) pentru Roşia Montană nu ar mai fi posibilă prin Legea minelor 85, datorită Art. 25, dar şi Art. 11 !
- În dec. 2004, RMGC a depus din nou documentaţia pentru obţinerea acordului de mediu, tot pe baza licenţei de exploatare 47 !, când a prezentat public noul document Memoriu de prezentare a proiectului [MPP], de 204 pagini. Gabriel a promis să prezinte “Raportul asupra studiului de impact social şi asupra mediului ”, ca ultimă fază a procedurii de obţinere a acordului de mediu, în martie 2006. Se observă că se doreşte obţinerea acordului de mediu înaintea eliberării noii licenţe de exploatare, pentru proiect.
- În 2006, toate minele statului au fost închise, ca nerentabile, dar licenţele de exploatare pentru Roşia Montană (nr. 47) şi pentru Certej au rămas încă active, în folosul comercial al lui RMGC şi Deva Gold (adică Gabriel şi European Goldfields), până la obţinerea licenţelor noi! Se menţine voit, credem, de către ANRM, RMGC şi Deva Gold, confuzia că licenţele de exploatare vechi sunt pentru proiectele noi !
- Prin majorările de capital ale RMGC din 2004 şi 2009, când Minvest a fost împrumutată de Gabriel ca să-şi poată plăti participarea sa la majorare, Minvest mai deţine practic doar 0,02% în RMGC, după calculele noastre!
- Din 2009, redevenţa este de 4%, în loc de 2% (în bani, nu în natură (aur, argint etc.) !).
- Din 2009, Gabriel deţine, prin subsidiara ROM AUR S.R.L., şi o licenţă de explorare la Băişoara.
- Din iulie 2011, RMGC mai are doar 2 acţionari: Gabriel Jersey 80,69% şi Minvest 19,31% (practic 0,02%) !!!
- Din 1996 până astăzi, RMGC (Gabriel) tot explorează la Roşia Montană – o zonă cunoscută geologilor de multă vreme. Şi are tot interesul să continue să exploreze, pentru că din emisia de acţiuni pe bursa din Toronto, pe seama aurului din România, ies bani şi pentru explorare şi pentru un trai foarte bun pentru unii, după cum se vede din analiza recentă pe care a făcut-o Grupul nostru („Calul troian la Roşia Montană”, aprilie 2011).

Trebuie să lămurim un lucru, pentru a înţelege de ce credem că sunt nereguli cu proiectele RMGC şi Deva Gold: Conform Legii Minelor 61/1998 şi Legii Minelor 85/2003, un proiect minier se dezvoltă (pregăteşte) pe baza unei licenţe de explorare (obţinută prin concurs public de oferte !), exclusivă, valabilă 5 – maximum 8 – ani, când titularul face explorări pe perimetrul atribuit prin licenţa de explorare. Dacă titularul proiectului consideră ca merită să treacă la exploatarea zăcământului explorat pe perimetrul respectiv, atunci titularul cere şi va primi (în anumite condiţii) o licenţă de exploatare, exclusivă, valabilă minimum 20 de ani, pe baza căreia poate să treacă la exploatarea, pe un perimetru de exploatare fixat, a zăcamântului explorat. Perimetrul unei licenţe de exploatare nu poate fi modificat, cel al unei licenţe de explorare poate fi micşorat. Acordul de mediu este cerut de lege pentru a trece la execuţia lucrărilor prevăzute în licenţa de exploatare.
Ori, Gabriel, o companie junior, care are doar explorare nu şi exploatare în obiectul său de activitate !, nu a participat la nici-un concurs public de ofertă; a fost „aleasă” de Stat pe nu ştim ce criterii şi a fost sprijinită constant. Sub licenţa de exploatare nr. 47/1999 (emisă de ANRM în 1998 pentru Minvest - şi pentru care Hotărârea de guvern este dată în 1999 - şi transferată lui RMGC în 2000) s-a făcut atât exploatare de către Minvest la mina veche, din masivul Cetate, cât şi (ilegal credem noi) explorare de către RMGC, pe acelaşi perimetru, perimetru care a fost modificat în timp (mărit de două ori şi micşorat o dată) în interesul RMGC, pentru explorare. Pentru moment, RMGC nu are deci licenţa de exploatare pentru proiect, dar a cerut (şi i s-a permis) acord de mediu pe baza licenţei vechi nr. 47/1999, obţinută de Minvest pentru mina veche, de mici dimensiuni (400.000 tone minereu anual), închisă în 2006. Proiectul RMGC este deci dezvoltat (ilegal credem noi) pe baza licenţei de exploatare nr. 47/1999.
La fel de ilegale sunt - credem noi - şi celelalte trei proiecte bazate pe licenţe de exploatare la Certej, Zlatna şi Bolcana - mai nou, a rămas doar Certej - deţinute de Deva Gold. Proiectele bazate pe licenţe de explorare, Bucium şi Băiţa-Crăciuneşti, credem ca sunt ilegale datorită modificării prin mărire a perimetrelor.

Trebuie să mai lămurim un lucru: licenţa 47 (conţinutul ei) şi actele ei adiţionale sunt secrete (ca şi celelalte licenţe). ANRM şi Ministerul Industriilor (actualul Minister al Economiei şi Comerţului) au contat desigur pe acest lucru: societatea civilă nu va putea afla nimic. Din fericire, conform uzanţelor internaţionale (care nu se aplică la noi), Gabriel a pus pe site-ul său www.gabrielresources.com , în Rapoartele Anuale şi în Comunicate, multe informaţii pentru acţionarii săi; punând cap la cap aceste informaţii - ca într-un puzzle – am putut deduce conţinutul licenţei 47, am aflat de modificările perimetrului său, etc. Am avut la dispoziţie şi cele două documente [DP] şi [MPP] emise de RMGC şi unele documente publicate în Monitorul Oficial partea a IV-a.

În încheiere:

1). Toate minele de aur ale statului au fost închise în 2006 şi dezafectate, în aşteptarea „marilor investitori”, dar licenţele de exploatare pentru Roşia Montană (RMGC) şi Certej (Deva Gold) mai figurează la ANRM ca licenţe de exploatare active, în favoarea RMGC şi Deva Gold., deşi ele nu sunt licenţe de exploatare pentru proiectele RMGC şi Deva Gold respectiv (au fost pentru minele vechi ale statului, închise acum).
2). Licenţa de explorare pentru Bucium a RMGC stă în aşteptare din 2007, când a expirat, ca să fie transformată în licenţă de exploatare, ceea ce se va întâmpla, conform înţelegerii, dacă proiectul Roşia Montană este acceptat (planul este că la Bucium deşeurile s-ar deversa tot în iazul de decantare din valea Cornei, prevăzut în proiectul Roşia Montană).
3). Dacă este aprobat proiectul Roşia Montană (RMGC), vor fi aprobate deci tacit şi proiectele Bucium (a RMGC) şi Băişoara (aparţinând lui Rom Aur S.R.L, subsidiară tot a lui Gabriel, ca şi RMGC) dar şi Certej (Certejul de sus, cum îi spun acum) (a lui Deva Gold) şi Băiţa (acum, a lui Mineral Mining) – toate în Munţii Apuseni.
4). Se impune desecretizarea acestor licenţe şi a anexelor lor, pentru a vedea amploarea premeditării afacerii.
5). În consecinţă, proiectul Roşia Montană trebuie oprit, cu orice preţ !

26 august 2011
Grupul pentru Salvarea Roşiei Montane
din Academia de Studii Economice
prof.univ.dr. Marin Andreica
prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu
ec. ing. Gheorghe Manea  

Aurul trebuie şi poate să rămână în România

 27 august 2011
Grupul pentru salvarea Roşiei Montane
din Academia de Studii Economice


Conform Constituţiei, aurul (şi argintul) aflat în subsol aparţine Statului, deci nouă tuturor.

Proiectul Roşia Montana nu este favorabil Statului, din toate punctele de vedere, economic, cultural, al mediului. Iar în rapoartele sale anuale, inclusiv în raportul pe trimestrul 2 al anului 2011, Gabriel (Canada) recunoşte că nu are bani să facă construcţia minei, dacă ar primi aprobarea pentru proiectul Roşia Montană; şi atunci, de care “mare investitor strategic” vorbim ? Afacerea trebuie deci abandonată; susţinem acest lucru încă din 2002.

Criza mondială actuală ne-a adus însă în atenţie problema aurului în general:
- Aurul este o resursă cotată la bursă şi uzanţa este, într-o economie de piaţă, ca atunci când preţul aurului este mic, să închizi mina şi să o pui în conservare, iar atunci când preţul aurului creşte, să o redeschizi.
- Statul a închis în 2006 toate minele sale de aur ca fiind nerentabile şi le-a dezafectat !, pregătindu-se pentru cedarea afacerii către canadieni, acţiune premeditată de anumite persoane încă din 4 septembrie 1995, dacă nu chiar mai devreme.
- Dacă minele de aur ale Statului erau nerentabile poate în 2006, când au fost închise, acum, când datorită crizei mondiale preţul aurului a crescut de la circa 300 USD/uncie în 2003 la circa 1.900 USD/uncie în august 2011 şi se preconizează că va ajunge la 2.300 USD/uncie în scurtă vreme, Statul trebuia să redeschidă cel puţin o mină a sa. Dar minele Statului rămân închise, ca să provoace presiune, prin muncitorii lăsaţi fără locuri de muncă, pentru aprobarea proiectelor RMGC şi Deva Gold. Ar trebui făcut un calcul: cât pierde Statul român acum, că ţine minele de aur închise, în favoarea RMGC şi Deva Gold ? şi ar trebui imputată suma cuiva.
- BNR are 103 tone de aur în rezervă pentru că regulile internaţionale spun că rezerva în aur trebuie să fie circa 10% din rezerva totală a băncii centrale. De aceea BNR nu mai cumpără aur.
- Redevenţa infimă de 4% prevăzută de Legea Minelor este în bani, nu în aur.
- România nu are o industrie de prelucrare a aurului.

Deci, practic aurul va ieşi din ţară, dacă este scos din pământ !

Dar “aurul este o manta de vreme rea”, cum afirma recent domnul Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. Pentru noi şi pentru generaţiile viitoare, am adăuga noi. Tocmai acum vor Guvernul României şi domnul Preşedinte să dea aurul? Li se pare că este ‘vreme bună’ afară ?

Deci, primul lucru care trebuie analizat este dacă este necesar să scoatem aurul acum:
- Are lumea nevoie de aur ? Studiul prezentat de Ad-Astra (Asociaţie a oamenilor de ştiinţă români din întreaga lume www.ad-astra.ro) la 15 mai 2010 spune că nu are:

Considerăm că nu există nici o justificare bazată pe necesităţi sociale generale pentru deschiderea de noi exploatări de aur, singura motivaţie fiind interesul pur speculativ al beneficiarilor imediaţi ai acestora. În sprijinul acestei opinii, facem observaţia că producţia globală de aur este de aproximativ 2600 tone pe an. Consumul industrial este sub 400 tone pe an. http://www.galmarley.com/FAQs_pages/production_consumption_faqs.htm
În rest, aurul este folosit doar în scopuri speculative, preţul de piaţă (datorită tezaurizării în diverse feluri, inclusiv în bijuterii) fiind de câteva ori mai mare decât cel de producţie (adică 500 USD costul de producţie pe uncie faţă de 1160 USD costul de piaţă) http://www.commodityonline.com/news/Average-gold-production-cost-likely-to-be-$400-500-24530-3-1.html
Prin aceste particularităţi aurul este diferit de resurse cum ar fi litiul (necesar acumulatorilor), platina şi paladium-ul (necesare catalizatorilor), şi altele, care sunt într-adevăr deficitare şi în lipsa cărora industrii importante sunt împiedicate să se dezvolte. Pentru acele resurse, dar nu pentru aur, poate fi mai justificată asumarea unor riscuri de mediu.
Pe scară mondială statele deţin peste 25000 de tone de aur, suficient industriei pentru peste 60 de ani la ritmul de consum actual, chiar dacă nu s-ar recupera nimic din aurul folosit industrial (însă gradul de recuperare este de aproape 100%) şi chiar dacă toate exploatările ar înceta acum (deşi ele depăşesc cu mult nevoile). http://en.wikipedia.org/wiki/Gold_reserve

- Are România nevoie de aur ? Banca Naţională zice că nu are. Guvernul nu a spus nimic oficial, dar a sprijinit tacit proiectul RMGC (compania privată Gabriel (Canada) 80,69%, compania de stat Minvest 19,31% - în iulie 2011) , care scoate practic tot aurul obţinut din ţară. De ce nu sprijină Guvernul întreprinderea de stat să scoată aurul, acum când ar fi rentabil ?

Credem că în situaţii excepţionale trebuie luate măsuri excepţionale !

În situaţia excepţională creată de criza mondială, care ne-a amintit importanţa strategică a aurului, credem că, dacă totuşi se consideră necesar să fie scos aur, atunci
exploatarea să fie făcută de Stat (că avem specialişti), iar aurul să rămână în România. Cum ? prin emisia de monede: Statul face astfel rost de bani, iar aurul rămâne în ţară, în cea mai mare parte la populaţie, sporind astfel avuţia naţională !


27 august 2011
Grupul pentru salvarea Roşiei Montane
din Academia de Studii Economice
prof.univ.dr. Marin Andreica
prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu
ec. ing. Gheorghe Manea                                                                                               


Declaratia comuna de la Rosia Montana

sursa: www.adevarul.ro  /autor:  Andreea Ofiteru / 16 August 2011


Organizaţiile de mediu şi participanţii care au luat parte la Festivalul Fân Fest de la Roşia Montană au adoptat o declaraţie comună, prin care vor să atargă atenţia autorităţilor asupra faptului că localitatea trebuie salvată.


Declarația de la Roșia Montană
Pentru salvarea statului de drept în România

În perioada 12-15 august 2011, în cadrul FânFest 2011, la Roșia Montană au fost organizate o serie de conferințe și dezbateri la care au participat numeroși reprezentanți ai societății civile, arhitecți, arheologi, juriști, artiști și activiști din domeniul mediului, patrimoniului cultural și al drepturilor omului. Conferințele și dezbaterile au avut ca obiect situația localității Roșia Montană, amenințată de distrugere iremediabilă și definitivă de proiectul minier al companiei Roșia Montană Gold Corporation (RMGC).
Analizele, prezentările și dezbaterile au scos în evidență:
1. faptul că Roșia Montană are o șansă extraordinară de a se dezvolta prin valorificarea patrimoniului cultural, natural și imaterial excepțional pe care îl deține, dezvoltare blocată însă abuziv chiar de către autoritățile publice care ar trebui să o faciliteze;
2. minciunile și manipularea agresivă ale propagandei RMGC, susținută în mod vinovat de o mare parte a mass-media autohtone;
3.practici abuzive, realizate în complicitate cu instituții publice și politicieni, care merg de la eludarea procesului legislativ democratic, încălcarea drepturilor omului și statutul de stat de drept pe care România și-l revendică, din păcate doar la nivel declarativ.

1. Șansa Roșiei Montana
Valoarea excepțională a patrimoniului cultural, natural și imaterial de la Roșia Montană a fost evidențiată în numeroase rânduri în ultimii ani. În acest sens s-au pronunțat specialiști români și internaționali, fie în nume propriu, fie în numele unor instituții cu un prestigiu recunoscut – Academia Română, ICOMOS, Europa Nostra, OAR, UAR, Pro Patrimonio, ARA, Heritage etc. În repetate rânduri, toate aceste instituții și personalități au solicitat autorităților române (și în mod special Ministerului Culturii) începerea demersurilor necesare pentru înscrierea Roșiei Montane pe lista monumentelor de patrimoniu mondial UNESCO. Autoritățile publice au refuzat, în mod discreționar, să răspundă tuturor acestor solicitări.
După cum s-a evidențiat în cadrul întâlnirii de la Roșia Montană, un patrimoniu de o asemenea valoare poate genera o dezvoltare durabilă a unei comunități, cu tot ce înseamnă aceasta: locuri de muncă, venituri consistente pentru membrii comunității, bunăstare și o calitate superioară a vieții. În acest sens există exemple de pe întreg mapamondul, precum și în imediata apropiere a Roșiei Montane. Dezvoltarea din ultimii ani a localității Rimetea (aflată la doar 30 de kilometri de Roșia Montană și a cărei valoare a patrimoniului cultural este doar în parte comparabilă cu cea a Roșiei Montane) este o lecție a cărei ignorare de către autoritățile române este condamnabilă.

2. Manipularea RMGC
Beneficiind de complicitatea unei mari părți a mass-media autohtone, influențată de sumele de ordinul zecilor de milioane de euro pompate în conturile acestora, RMGC încearcă să controleze opinia publică, fie prin promovarea agresivă a unei publicități mincinoase, fie prin blocarea mesajelor critice la adresa proiectului minier. Atât anterior, cât și în cadrul întâlnirii de la Roșia Montană, au fost prezentate cazuri concrete de cenzură în mass-media, de presiuni editoriale și de cumpărare a unor instituții media și a unor jurnaliști. De asemenea, au fost prezentate deciziile fără echivoc ale Comitetului Etic al Consiliului Român pentru Publicitate care au calificat reclamele RMGC ca fiind mincinoase în privința beneficiilor pe care statul român le-ar obține și al numărului real de locuri de muncă pe care le-ar genera proiectul RMGC.
În ultimele zile, cu câteva excepții, mass-media locale și naționale au ignorat cel mai mare festival cultural din România realizat în exclusivitate pe bază de voluntariat – FânFest 2011. Numeroase instituții media au prezentat însă pe larg reacțiile RMGC la acest eveniment. Practic, instituțiile media în discuție au prezentat reacțiile RMGC la un eveniment despre care cititorii și telespectatorii nu primiseră vreo informație de la aceleași instituții media. Acest lucru reprezintă o desconsiderare gravă a propriilor cititori și telespectatori, dar și o încălcare a dreptului acestora la o informare echilibrată și corectă.

3.Ilegalități pe bandă rulantă
În această vară, RMGC a obținut un certificat de descărcarea de sarcină arheologică a Masivului Cârnic, într-un mod absolut abuziv, pe baza unui aviz eliberat de Comisia Națională de Arheologie, care încalcă în mod flagrant o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și într-un mod lipsit total de transparență. Precedentul certificat de descărcare de sarcină arheologică (anulat de instanță) avea același obiect și a fost eliberat de aceleași instituții. Acest lucru nu reprezintă doar un atac la adresa patrimoniului cultural național, ci și o încălcare extrem de gravă a principiului autorității de lucru judecat, un principiu fundamental pentru funcționarea a ceea ce se numește și reprezintă statul de drept.
Pentru a curăța drumul în calea proiectului RMGC a fost inițiat un proiect de Lege a Minelor, care, în mod surprinzător a trecut de Senat, urmând ca în această toamnă să intre la vot în Camera Deputaților. Proiectul conține articole a căror aplicare ar anula toate prevederile legale menite să asigure protejarea patrimoniului cultural și național al României, precum și cele privitoare la dreptul universal și constituțional de proprietate. O asemenea lege ar lăsa fără apărare și la discreția marilor companii zeci de mii de români care au ghinionul să locuiască în zonele vizate de astfel de proiecte abuzive. Roșia Montană este doar unul din alte zeci de proiecte miniere care vizează exploatarea bogățiilor subsolului românesc, fără a lua în considerare dezvoltări durabile alternative, încălcând drepturi și libertăți cetățenești inalienabile și provocând distrugeri iremediabile ale patrimoniului natural și cultural al României.
Așa-zis-ul proiect de ”lege a minelor” este, de fapt, un proiect de lege a exproprierii discreționare și un proiect al dispariției patrimoniului natural, cultural și imaterial al României. Adoptarea unei asemenea legi ar face din noțiunile de drepturile omului și stat de drept simple formule propagandistice și demagogice.
Luând în considerarea toate cele arătate mai sus, Campania ”Salvați Roșia Montană!” solicită în mod public tuturor persoanelor și instituțiilor publice sau private cu competențe în domeniu:
1.Respectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile din cazul Roșia Montană.

2.Stoparea proiectului de lege a marii exproprieri naționale (așa-zisa Lege a Minelor).

3.Încetarea (din partea instituțiilor mass-media) a încălcării dreptului cetățenilor la o informare corectă și echilibrată.

4.Începerea demersurilor necesare pentru ca Roșia Montană să-și valorifice adevărata șansă de dezvoltarea durabilă – patrimoniul cultural, natural și imaterial.
Campania ”Salvați Roșia Montană!”                                                                                                                                                                                                                                                  15 august 2011


Rosia Montana - reclama inselatoare

sursa: www.adevarul.ro / 11 August 2011 / Autor: Iulia Bunea


Compania RMGC care încearcă să exploateze zăcămintele de aur de la Roşia Montană a difuzat în această vară o serie de spoturi de informare controversate. În spoturile cu privire la exploatările de la  Roşia Montană erau făcute mai multe promisiuni fară acoperire. Compania RMGC a retras clipurile imediat ce au apărut plângerile.
Consiliul Român al Publicităţii, organism care are rol consultativ în publicitate, a decis că cele două spoturi Roşia Montană dezinformează.
Clipurile erau menite să informeze asupra planurilor Roşia Montană Gold Corporation pentru zona pe care vrea să o exploateze. Compania promitea „fapte nu poveşti", promitea 70 de milioane de euro pe care îi vor investi în conservarea patrimoniu Investiţii pe care nu le pot justifica lui şi mii de locuri de muncă.

Investiţii pe care nu le pot justifica

Clipurile au fost contestate de către organizaţia Eco-Civica la CNA şi au ajuns astfel „pe masa" Consiliului Român al Publicităţii (RAC). Spoturile au dispărut de pe TV în data de 27 iulie, cu două zile înainte să fie înregistrate la RAC. Reprezentanţii RMGC au mers la discuţii cu reprezentanţii Consiliului pentru a da explicaţii. Însă nu au putut justifica chiar toate afirmaţiile care apăreau în spoturi. 

„Mii de oameni din întreaga ţară vor avea din nou ce munci", spune o voce în spoturile publicitare. „Proiectul Roşia Montană creează mii de locuri de muncă", mai apare în clip. Cele două afirmaţii nu nu au putut fi susţinute de către reprezentanţii RMGC, potrivit cărora politica de personal implică angajarea cu precădere a persoanelor fără ocupaţie din zona exploatării. În plus, antrenarea altor companii pentru colaborarea cu RMGC  („muncitorii care descarcă piesele venite pe mare", „şoferii care transportă străbătând ţara întreagă" etc.) nu presupune, obligatoriu, crearea de noi locuri de muncă („vor avea din nou ce munci"), ci furnizarea de volum de lucru suplimentar către aceste companii.

În ceea ce priveşte spotul despre „restaurarea caselor monument istoric" şi „conservarea galeriilor romane, (...)", afirmaţia „Roşia Montană Gold Corporation investeşte 70 de milioane de dolari în conservarea patrimoniului" poate crea consumatorului impresia că această investiţie este în derulare şi reprezintă o certitudine. În realitatea, afirmaţia adevărată în totalitate. Doar o parte din sumă a fost investită, iar investirea în totalitate se face pe perioada de derulare şi este condiţionată de anumiţi factori.

Spoturi cu Probleme

Compania nu este la prima abatere de acest gen. Consiliul Naţional al Audiovizualului a oprit de la difuzare, în vara lui 2009, o serie de spoturi de asemenea înşelătoare. În succesiunea de clipuri de la vremea respectivă apăreau întrebarea „În ce proiecte ar trebui să investească România 4 miliarde de dolari?" şi afirmaţia „Noul proiect Roşia Montana aduce României 4 miliarde de dolari", ambele dovedindu-se neadevărate. Afirmaţiile induceau consumatorului ideea că cele 4 miliarde de dolari sunt în totalitate la dispoziţia statului român, când în realitate doar 1,8 miliarde de dolari sunt beneficiile directe ale statului, potrivit declaraţiilor apărute chiar pe site-ul companiei la vremea respectivă.

Până la închiderea ediţiei, reprezentanţii Roşia Montană Gold Corporation au evitat să răspundă întrebărilor „Adevărul".

70 de milioane de euro promite RMGC pentru conservarea patrimoniului, dar numai în anumite condiţii.

Emil Hurezeanu s-a transformat în avocat pentru Roşia Montană


Scriitorul şi publicistul Emil Hurezeanu a susţinut vehement proiectul Roşia Montană Gold Corporation în emisiunea „Ultima Oră" de la Realitatea TV în care se discuta despre „Regele Cioabă şi soluţia anticriză". Liderul de opinia a considerat că mai important decât discuţia despre romi este subiectul Roşia Montană. „Statul susţine acest proiect. Proiectul este controlat de o importantă firmă canadiano-americană, presa, o bună parte din ea, este împotriva proiectului. Societatea civilă şi academicienii sunt împotriva proiectului", a constat Hurezeanu. „Aici avem un mare priect, de viitor, care este legat de ceea ce se întâmplă acum, o criză şi am putea să avem aur acolo.

Despre asta nu se discută", a mai spu Hurezeanu, care se întreabă de ce există atâta ipocrizie în România şi de ce un proiect este amânat de atâţia ani. Cu tot acest exces de zel al lui Emil Hurezeanu, nu trebuie uitat că, din întreaga exploatare de la Roşia Montană statului îi va reveni doar 20%. De asemenea, atitudinea pro Roşia Montană a lui Hurezeanu este pusă sub semnul întrebării având în vedere că, vara trecută, publicistul a fost plimbat, pe banii companiei canadiene, până în Noua Zeelandă, unde se află una dintre minele exploatatorului aurifer. O excursie de 10.000 de euro de persoană, unde invitaţi au fost şi alte nume mari din presă: junalistul Robert Turcescu, Vlad Macovei, redactor-şef la „Evenimentul zilei" şi Mihai Tatulici.