Fundaţia episcopul Grigorie Leu – Mişcare Pentru Progresul Satului Românesc
Stimate Domnule Primar,
EUGEN FURDUI
Am avut prilejul să vă cunosc cu două luni în urmă, ocazie cu care am promis să vă trimit o scurtă lucrare privitoare la perspective probabile de evoluţie ale localităţii Roşia Montană.
În materialul anexat am încercat să schiţăm, după puterile noastre, trei scenarii de evoluţie care ni s-au părut a avea cea mai mare şansă să se realizeze, dintre alte multe scenarii posibile pe care ni le rezervă viitorul.
La întrebarea posibilă a Dv.,a Consilierilor sau a locuitorilor Comunei Roşia Montana, de ce mă ocup de soarta Roşiei Montane, răspund astfel:
- Am lucrat în tinereţea mea la Turda şi am cunoscut o bună parte din Munţii Apuseni, cu deosebire Valea Arieşului şi oamenii deosebiţi ai acestei Zone care ar merita să fie numită un MUZEU VIU AL ROMÂNIEI;
- Prin profesie, am cunoscut tehnologia fabricării cianurii de sodiu la Combinatul petrochimic de la Piteşti (care asigura cianura necesară şi Întreprinderii Baia de Arieş) şi cunosc bine efectele acestei substanţe asupra mediului şi a oamenilor;
- Fac parte din Asociaţia pentru Salvarea Satului Românesc şi nu ne sunt indiferente ameninţările grave ce planează asupra mediului rural unde trăiesc 50% din populaţia României;
- Am învăţat de la Părintele Galeriu că definiţia răului este a dărâma, iar a binelui este a construi, a zidi.
Sunt convins că Dv.trebuie să faceţi o alegere grea: între bine şi rău.
Decizia vă aparţine!
Cu deosebit respect,
Gheorghe Manea
1 nov 2010
Scenarii de evoluţie economică a localităţii Roşia Montană
- orizont anul 2030 –
Comuna Roşia Montană se găseşte de cca 12 ani în centrul unor interse divergente, luări de poziţie, intervenţii, declaraţii, apeluri şi manipulări (uneori grosolane) ale adevărului, toate aceste mobilizări umane consumă multă energie pentru a justifica sau nu o investiţie în extracţia aurului şi argintului din zonă.
Populaţia, în această dispută are loc secundar şi este folosită ca argument pe termen scurt şi mediu în favoarea investiţiei (în cea mai mare parte), dar viitorul ei pe termen lung rămâne în domeniul incertitudinii şi nepăsării autorităţilor.
Esenţa divergenţelor:
v Disperarea locuitorilor care şi-au pierdut locurile de muncă la Întreprinderea Minvest – Deva. Aceasta şi-a încheiat activitatea (ca şi cvasitotalitatea întreprinderilor din industria extractivă din România) după ce asigurase între 7oo şi 1300 locuri de muncă şi reprezenta suportul economic principal al comunei. Astăzi, pensiile, ajutoarele sociale, rudimentele de economie agrară nu formează o premisă optimistă de abordare a viitorului localităţii. Singura salvare din această situaţie critică, în gândirea majorităţii locuitorilor, este o nouă investiţie care să le asigure existenţa.
v Interesele unei firme investitoare motivată de profit (interes normal, legitim, dar care înclină balanţa cost-beneficiu a investiţiei, puternic deficitară, către partea română. Argumentarea afirmaţiei:
- Se epuizează integral zăcământul de metal preţios într-un interval de 17 ani, contrar principiilor conceptului de dezvoltare durabilă însuşit de Adunarea Generală a ONU şi înscris în Constituţia României la art.35 (1) şi art. 135.
- Rămâne, după exploatare, un potenţial poluant imens ce ameninţă sănătatea umană pe plan local, regional şi transnaţional (prin intermediul reţelei hidrografice Mureş - Dunăre, pe termen nelimitat.
- Mediul înconjurător va fi degradat ireversibil pe scară mare.
- Depopularea localităţii înaintea de a fi avizată investiţia şi părăsirea previzibilă a acesteia după închiderea ei. În accepţiunea filosofului român Ernst Barnea în lucrarea Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român /1/ se consideră că: în mentalitatea generală a satului tradiţional, nu se îngăduie părăsirea nu numai a casei şi a vecinătăţii, dar nici pe cea a satului din care omul îşi trage substanţa, care îi dă puterea şi sănătatea, îi dă libertate şi certitudine.
- Investiţia prezumtivă nu rezolvă integral aştepările populaţiei de ofertă de locuri de muncă. Acestea vor fi, în timpul celor 17 ani de exploatare, cuprinse între 200-400 angajaţi anual, iar după închiderea investiţiei, angajaţii vor deveni şomeri.
- Rămâne în sarcina autorităţilor române gestiunea platformei industriale după încetarea activităţii acesteia deoarece rămân în desfăşurare procese tehnologice, de întreţinere, de monitorizare a zonelor periculoase, pază, intervenţie şi alarmare etc.Conform unei aproximări, pe platformă vor lucra până la 60 persoane, plătite, evident din fonduri de la bugetul statului pe termen îndelungat/2/.
- Accidente grave, catastrofe ecologice nu sunt excluse în cazul recurgerii la tehnologie cu cianură. În ultimii 10 ani, în practica mondială s-au înregistrat 14 cazuri de avarii majore /3/.
v Vulnerabilitatea statului român (la acţiuni de lobby, corupţie, interese oculte etc) l-a împiedicat să aibă - prin instituţiile sale – o poziţie tranşantă faţă de investiţia de la Roşia Montană . Decizia putea fi luată în funcţie de interesul naţional ( care aşteaptă de 20 ani să fie definit) în favoarea sau defavoarea investiţiei. În acelaşi timp, era sarcina statului să aibă o viziune strategică de salvare economică a localităţilor monoindustriale unde unităţile au fost falimentate şi să se ofere alternative de supravieţuire a populaţiei şi o perspectivă pentru copiii lor.
v O campanie propagandistică ofensivă şi agresivă a investitorului prezumtiv a dat speranţe false populaţiei, a divizat locuitorii şi a distrus solidaritatea acestora /4/. A blocat, în acelaşi timp, încercările de găsire a alternativelor economice de supravieţuire sau de dezvoltare a economiei locale/5/.
v Investitorii vin şi se duc, crezul lor este profitul şi nu fac opere de caritate, iar fără profit nu există investiţii. În ecuaţia profitului trebuie să intervină şi locuitorii, localitatea, statul român- priviţi într-o perspectivă lungă şi foarte lungă -, deoarece şi guvernele, primarii, alte autorităţi sunt entităţi efemere în timp.Populaţia locală trebuie în schimb, să rămână ,ea reprezintă o parte din naţiune, din istorie, dovada dăinuirii timp de milenii în aceeaşi zonă. Populaţia nu trebuie alungată de o investiţie ce se întinde numai pe 17 ani şi lasă un teritoriu degradat şi otrăvit!
PRECIZĂRI METODOLOGICE
1. În acest spaţiu confuz de interese, în cele ce urmează, se încearcă schiţarea câtorva
scenarii de dezvoltare care să surprindă elementele prezentate mai sus dar, spre deosebire de alte scenarii şi strategii deja elaborate (Planul Strategic de Dezvoltare socio-economică al comunei Roşia Montană, 2008 -2013), schiţa noastră insistă pe orizontul anului 2030, sperând că astfel oferă elemente suplimentare celor ce decid asupra viitorului localităţii, sau chiar decidenţilor mai îndepărtaţi, având în vedere arealul impactului investiţiei cu mediul înconjurător.
Intenţia autorilor scenariilor este aceea de a oferi o sursă de informaţii în plus celor interesaţi de viitorul localităţii dar, mai ales, de a contura un drum spre acest viitor. După 20 de ani, locuitorii Roşiei Montane vor fi mai puţin disperaţi, localitatea va prospera ?
Toată această desfăşurare de forţe în jurul unei investiţii care a polarizat atenţia multor instituţii, organizaţii interne şi internaţionale, foruri de înaltă ţinută ştiinţifică sau spirituală, sprijinitori locali ai investitorului sau nehotărîrea unor decidenţi, toată această încleştare de forţe artificial întreţinută era inutilă, imposibilă într-o ţară normală, cu instituţii funcţionale ale statului, cu o administraţie locală ce reprezintă interesele cetăţenilor privite pe termen lung. S-ar fi putut evita involuţia, timp de câţiva ani a economiei localităţi, relocarea unei părţi din populaţie şi pierderea unor oportunităţi de revigorare a economiei. De pildă, dacă avea dreptate directorul Ion Cârstea, de la firma S.C. Montană S.A din Câmpeni care declara: Dacă statul român îmi oferă scutiri de impozite şi taxe de care urmează să beneficieze Compania minieră străină în următorii 10 ani, sunt gata să ofer acelaşi număr de locuri de muncă în domeniul tradiţional al prelucrării lemnului, fără a distruge destinele oamenilor şi vestigiile arheologice prin care ne legitimăm şi ne mărturisim ca latini /2/.
Dar cu sau fără investiţia în extragerea aurului, administraţia locală, locuitorii, trebuiau să aibă o gândire comună asupra viitorului aşezării, după cum se exprima unul dintre locuitorii comunei, domnul Andrei Jurcă, de la Organizaţia Pro Roşia Montană , la 7 dec 2003: Ce are Europa cu noi? Ce o interesează o problemă locală a moţilor ? Ceea ce se întâmplă aici ne priveşte numai pe noi, nu pe dvs. şi nici pe cei din satele vecine/2/.
2. Ce înţelegem prin viitorul aşezării ? Convenim ca această sintagmă să aibă următoarele sensuri:
v Supravieţuirea comunei cu locuitorii şi potenţialul ei natural şi antropic.
v Salvarea culturii locale, a tezaurului de cunoaştere tradiţională care a permis populaţiei să fie stabilă pe acelaşi teritoriu timp de zeci şi sute de generaţii umane.
v Nivelul de trai să depăşească nivelul supravieţuirii fizice şi limita nivelului de subzistenţă.
v Generaţiile umane viitoare să poată supravieţui pe seama aceloraşi resurse existente astăzi şi care nu trebuie epuizate în timpul unei singure generaţii.
v A nu se pune în sarcina generaţiilor următoare gestiunea unor efecte periculoase sau deosebit de periculoase pentru mediul înconjurător, generate de actuala generaţie a comunei. Pentru o investiţie ce durează 17 ani, populaţia şi bugetul statului vor fi marcate de-alungul a zeci şi sute de ani.
v Fără investiţii în economia comunei, localitatea se va depopula treptat, tendinţă tipică aşezărilor cu activitate monindustrială sistată.
v Agricultura din zona de deal şi munte nu este o activitate tentantă pentru locuitori, în prezent, nici în România nici în alte părţi cu relief similar din Europa; se preferă marea proprietate agricolă din zona de câmpie care permite practicarea agriculturii industriale, de mare randament şi cu necesar foarte redus de forţă de muncă. Mica gospodărie ţărănească evoluează la nivel de subzistenţă, apropiat de cel de sărăcie, termen ce a caracterizat ţărănimea română din zona de deal şi munte toată istoria ei şi i-a asigurat astfel, supravieţuirea.
Uniunea Europeană, recent, a început să încurajeze mica gospodărie ţărănească, conştientizând avantajele acesteia /6/, nu numai în autonomia alimentară, dar şi ca mijloc de stabilizare a populaţiei, punerea în valoare a unor resurse regenerabile, ameliorarea sănătăţii fizice şi mentale a populaţiei, în calitatea produselor naturale.
Se poate aprecia că fără investiţii în activităţi nonagricole şi agricole, localităţile de tipul Roşia Montană nu vor evolua, se vor restrânge ca număr de locuitori, la nucleul ce trăieşte din agricultura de subzistenţă.
3. De ce pentru scenarii s-a ales orizont anul 2030 ? Sunt următoarele argumente:
v Este perioada când dispare generaţia vârstnică actuală cu tot tezaurul de cunoaştere acumulat în timpul vieţii şi care ar fi trebuit transmis urmaşilor, mai ales în agricultură, la creşterea vitelor, practicarea unor meşteşuguri tradiţionale, în comportament, modele de producţie şi consum etc. Este momentul schimbului de generaţii în viaţa ecomică şi socială a comunei.
v Uşurează trasarea scenariilor de evoluţie ale localităţii deoarece se pot extrapola dinamicile, tendinţele ultimilor 20 ani de experienţă politică românească după anul 1989.
v Este perioada uzuală în metodologia strategiilor preconizate pe termen mediu.
v De multe ori, coincide cu limita maximă acceptată de risc pentru capitalul investit.
v Reprezintă şi durata ciclului de viaţă economică a investiţiei preconizate a se realiza pentru extracţia aurului la Roşia Montană
4. Definiţia scenariului şi a rolului său. Scenariul poate fi definit ca spaţiul economic, social, cultural, politic etc care are probabilitatea cea mai mare de a exista şi care să poată fi caracterizat de un anume orizont de timp şi de alţi parametri calitativi şi cantitativi. Poate fi folosită şi definiţia după care Scenariile particularizeaă modificările de conjunctură, tendinţele previzibile care se pot regăsi, ca influenţe exogene sau endogene, în elaborarea politicilor, alegerea instrumentelor, mărimea eforturilor necesare realizării unei strategii.
Scenariul este un instrument de gestiune a viitorului în cadrul programelor, politicilor, strategiilor, indiferent de scara la care se raportează (individ, colectivitate, comună, naţiune etc). Scenariile nu privesc numai activitatea umană, dar şi evoluţii naturale probabile (catastrofe, dezastre, schimbări climatice etc), evenimente etc.
În politica guvernelor, din nefericire cu privire la practica din România, orizontul unui scenariu nu depăşeşte, de obicei, durata a patru ani – egală cu cea a unui mandat electoral, ceea ce face dificilă urmărirea unei strategii pe termen lung, elaborată la nivel naţional. În România, în ultimii 20 ani, fiecare guvern şi-a elaborat propria strategie a dezvoltării naţionale pe termen lung, evident înlăturată de următorul guvern ce şi-a impus propria strategie, tot pe termen lung!
Pentu a se înlătura această neconcordanţă în termeni, în ţările dezvoltate, strategia de dezvoltare naţională nu este subordonată doctrinelor politice ci unor concepte valabile pe termen lung şi foarte lung, de tipul interesului naţional, vocaţei poporului, aranjamentelor şi obligaţilor geopolitice şi geoeconomice, alianţelor internaţionale etc.
Restrângând aria scenariilor la evoluţia probabilă a unei localităţi cum este Roşia Montană, ca valori intrinseci, neconjuncturale politic, pot fi luaţi în considerare următorii parametri:
- numărul populaţiei şi a ariei de răspândire a acesteia;
- nivelul acceptat de trai;
- capacitatea portantă a ecosistemelor naturale ca suport al supravieţuirii populaţiei tradiţionale;
- dinamica diminuării în timp a rezervelor geologice ale unor resurse cu valoare de utilizare.
Trebuie înţeles că scenariul fiind o noţiune probabilistă el include în structura sa şi factori de incertitudine alături de cei de certitudine sau, după o altă împărţire, factori interni şi externi ce influenţează evoluţia localităţii.
Cu carater conjunctural intern, în cazul Roşia Montană, se menţionează:
v Capacitatea de autoorganizare a comunei pe termen lung pentru a urmări realizarea unor obiective strategice.
v Reconsiderarea rolului agriculturii în economia aşezării.
v Acceptarea din condiţii de forţă majoră, pe termen limitat, a conceptului de supravieţuire în loc de cel de dezvoltare economică.
v Posibilitatea ca emigranţii să se întoarcă în localitatea natală, cu economiile lor băneşti şi să le investească în activităţi economice locale.
v Asumarea responsablităţii autorităţilor locale şi a locuitorilor de a accepta desfăşurarea unor activităţi economice care să le afecteze deptul la viaţă, atât al generaţiei actuale cât şi a celor viitoare şi degradarea ireversibilă a mediului înconjurător.
v Evoluţii sau involuţii demografice.
v Păstrarea, punerea în valoare a patrimoniului economic, cultural al comunei.
v Nivel de trai real şi acceptat în prezent şi în perspectivă.
v Capacitatea autorităţilor locale, a locuitorilor, intelectualilor, preoţilor, eventual a fiilor satului plecaţi la oraş etc de a defini interesele comunei pe termen scurt, mediu şi lung şi de a concepe o strategie de evoluţie a localităţii, eventual, după modelul Planului strategic de dezvoltare socio-economică a comunei Roşia Montană , dar cu orizont anul 2050.
Cu caracter conjunctural exterior comunei, scenariile pot fi influenţate de:
v Nivelul general de dezvoltare economică şi socială a ţării, dinamica performanţelor economice în perspectivă.
v Evoluţia economiei rurale pe o serie statistică de 20 -30 ani.
v Obiective specifice dezvoltării economiei rurale înscrise în Strategia naţională de dezvoltare sau a ramurii agricultură.
v Stimulente şi restricţii pentru evoluţia economiei rurale, urmare a participării României la alianţe, tratate internaţionale.
v Opinii, propuneri formulate de specialişti privitoare a viitorul aşezărilor rurale.
5. Surse de informare accesibile autorilor prezentei lucrări . Se recunoaşte sărăcia surselor de documentare asupra localităţii Roşia Montană . S-au folosit următoarele surse:
v De la Roşia Montană;
- Planul Strategic de dezvoltare socio-economică al Comunei Roşia Montană , 2008 – 2013
Publicaţii locale ca: FOCUS ROŞIA MONTANĂ , ZIARUL DE APUSENI
- Pliante: Asociaţia Prodemocraţia, SOS Roşia Montană (Asociaţia
Alburnus Maior)
- Discuţii cu o parte din locuitori (remarcabile prin sinceritate şi logică)
v De la investitorul străin;
- Studiul de Impact (33 volume)
v Alte surse de informare:
- Materialele de analiză elaborate de Grupul pentru salvarea Roşiei Montane, din cadrul ASE Buc.
- Studiul elaborat de Corneliu Leu şi Gheorghe Manea Cine hrăneşte România, apărut sub egida Asociaţiei pentru Progresul Satului Românesc şi însuşit de Asociaţia Comunelor din România, în aprilie 2010
6. Numărul scenariilor preconizate. Metodologic nu există o limită a numărului de scenarii imaginate, uzual, se recurge pentru operativitate, la un număr de trei scenarii şi aume un scenariu optimist, unul pesimist (ca alternativă posibilă) şi o interfaţă, scenariul neutru – o extrapolare a situaţiei actuale fără intervenţii sensibile care să producă modificări de esenţă în sensul evoluţiei şi al valorii parametrilor de performanţă.
Gradul de încredere în scenariile preconizate scade cu orizontul de timp avut în vedere şi cu bogăţia datelor statistice folosite.
SCENARIUL NEUTRU (S1) - extrapolarea situaţiei actuale
După cum s-a menţionat, ca premisă a acestui scenariu( S1), nu sunt prevăzute intervenţii majore în evoluţia localităţii, nici din interiorul acesteia şi nici din exteriorul ei, instituţiile statului rămân, ca în ultimii 20 ani, în expectativă.
Date de pornire:
v Localitatea a fost susţinută economic de Întreprinderea de exploatare a aurului Min Deva şi, în subsidiar, de mica economie rurală: închiderea intreprinderii a condus economia la declin.
v Depopularea zonei ca proces real are loc după modelul cunoscut în practica mondială şi din România: migraţia tinerilor în căutarea unui loc de mncă, îmbătrânirea populaţiei rămase, scăderea ratei natalităţii, sărăcirea locuitorilor.
v Rămân gospodării tip rural care se întorc la nivelul de trai de subzistenţă. In teoria sistemelor se consideră că la prăbuşirea unui sistem rămân subsisteme funcţionale ce continuă să supravieţuiască. În cazul de referinţă, gospodăria rurală este un asemena sistem. Dar ca subsistemul să funcţioneze în timp, trebuie să i se asigure resursei umane continuitatea, să se transmită experienţa de la generaţia în vârstă la cea tânără ce-i ia locul. Este o condiţie greu de îndeplinit deoarece agricultura din zona de deal şi munte nu este tentantă economic, iar nivelul de subzistenţă nu motivează un tânăr să devină agricultor.
v Ca reper în timp, populaţia se sprijină pe veniturile din pensiile de vechime de la vechea întreprindere, dar în următorii 20 ani, acest segment important în structura populaţiei comunei va dispărea în cea mai mare măsură. Fără altă alternativă economică comuna se depopulează. În România sunt, în prezent, cca 6ooo localităţi în curs de depopulare /7/ şi aproape şase milioane de persoane trăiesc la nivel de subzistenţă în mici gospodării ce au suprafaţa arabilă sub un hectar /6/.
Resursele – suport al scenariului.Acestea pot fi grupate astfel:
v Resurse naturale regenerabile necesare nivelului de subzistenţă al populaţiei: 750 gospodării care cultivă 225 ha teren ( arabil, păşuni, fâneţe), izlaz comunal, un efectiv minim de animale domestice şi păsări (950 bovine, 146 ovine şi caprine, 165 porcine, 5500 păsări, 72 cabaline /4/).
v Resurse minerale: aur, argint, plus alte 10 -20 elemente utile (metale şi metaloide) unele mai preţioase decât aurul, feldspat etc.
v Deşeuri de la exploatarea industrială care nu şi-au găsit până acum, soluţii de punere în valoare.
v Un patrimoniu antropic compus din clădiri de locuit -1415, gospodării-1352, infrastructură edilitară, instituţii publice, lăcaşuri de cult etc.
v Patrimoniu arheologic important: galeriile antice de exploatare a aurului, case de patrimoniu, drumuri romane etc.
v Resursa umană: în cele 16 sate din structura comunei Roşia Montană trăiau în anul 1977, 4393 persoane, populaţia ajunsese la 4085 în 1998 , la 3965 în 2002 şi 3872 în anul 2008 /4/. Pe grupe de vârstă se constată: între 0-14 ani sunt 652 persoane, între 15 -59 ani, 2012 persoane, iar peste 6o ani, 624 persoane. Vârsta medie : 45 ani. În ce priveşte evoluţia populaţiei, sporul natural este zero, se înregistrează o migraţie de 575 persoane iar 130 dintre locuitori sunt navetişti /4/.
v Mediul înconjurător are potenţial turistic, insuficient însă pentru un turism convenţional eficient economic, ca număr de turişti, bazine de provenienţă, infrastructură existentă etc.
Activităţi economice ce pot fi dezvoltate în Scenariul 1. Dintre acestea se menţionează următoarele:
v Conform resurselor existente, agricultura rămâne activitatea durabilă în timp îndelungat cu condiţia ca apele, solul, pădurea, aerul să fie gospodărite corect ecologic, la capacitatea lor portantă ( de reproducere, de regenerare).Este necesară reconsiderarea creşterii animalelor pentru a valorifica potenţialul păşunilor, fâneţelor, izlazurilor comunale.
v Încurajarea şi redescoperirea economiei rurale în incinta gospodăriilor (grădină, casă, curte) în interes propriu şi pentru comercializarea excedentelor.
v Activităţi nonagricole care depind, în cea mai mare măsură, de abilitatea, arta autorităţilor locale de a atrage investitori. De ce aceştia ar veni la Roşia Montană şi nu în altă parte este întrebarea care trebuie să devină obsedantă pentru autorităţi şi pentru locuitori dacă vor redresarea economică a localităţii pe seama investitorior din afara aşezării.
v Turismul rămâne un desiderat pe termen lung, el fiind în criză la nivelul României: ţara nu face parte din fluxurile europene de turişti, infrastructura este departe de nivelul european-concurent, iar Roşia Montană este departe de oraşele din care ar putea veni turişti la sfârşit de săptămână, iar infrastructura corespunzătoare unui asemenea turism nu există.
În Studiul Planul Strategic de dezvoltare socio-economică al Comunei Roşia Montană , capitolul III, se descriu foarte bine acţiunile ce trebuie întreprinse pentru a dezvolta economia Comunei după ce investiţia preconizată se încheie.
Într-o analiză SWOT, Scenariul 1, separat pe activităţi agricole şi nonagricole, ar putea fi astfel caracterizat:
Activităţi agricole
Puncte tari
v Existenţa unor resurse naturale regenerabile
v Experienţa acumulată de locuitori în desfăşurarea unor activităţi agricole
v Piaţă potenţială pentru produse agricole
v Posibilitatea diversificării producţiei agricole şi a amplificării volumului producţiei
Puncte slabe
v Motivare redusă pentru angajare în activitatea agricolă
v Individualism, respingerea formelor de cooperare în desfacerea produselor
v Câştiguri modeste, nivel de trai la subzistenţă
v Nepregătirea generaţiei următoare de agricultori
v Climat naţional nepropice micii gopodării rurale
v Teren arabil redus ca suprafaţă, sol de calitate slabă
v Dificultate în desfacerea produselor: lipsa canalelor de comercializare, distanţă mare până la oraş etc.
v Număr redus de gospodari angajaţi în activitatea agricolă
Oportunităţi
v Emigranţii se pot întoarce în comună cu economii ce pot fi investite în desfăşurarea unor afaceri. Au o altă mentalitate ce le permit un spirit antreprenorial mai activ, asumare riscurilor etc.
v Balanţă deficitară de produse alimentare la nivel naţional
v Pensiile cuvenite din activitatea anterioară din industrie
v Start imediat în reconsiderarea agriculturii
Tendinţe
v Alimentele vor deveni critice, ca disponibilitate, la nivel naţional şi mondial
v Produsele agricole tradiţionale şi de calitate ecologică vor deveni din ce în ce mai căutate şi mai scumpe
v Gospodăriile tradiţionale pot deveni atractori turistici (turism interactiv). Intervenţia statului va fi minimă, comuna trebuie să se autorganizeze şi să se susţină financiar.
v Marile corporaţii transnaţionale, hipermarket-urile vor stabili preţul produselor agricole. Şansa micilor gospodării rămâne comerţul de nişă sau colaborarea cu hipermareket-urile în cadrul unor forme corporatiste de contractare a produselor
Activităţile nonagricole corepunzătoare Scenariului 1 pot fi astfel privite:
Puncte tari
v Forţa de muncă disponibilă pe termen scurt şi mediu
v Tradiţie în industria extractivă
v Existenţa reţelelor de apă, energie electrică
v Spaţii şi clădiri disponibile
v Unele materii prime provenite din agricultură pot fi procesate (lapte, fructe etc)
Puncte slabe
v Distanţă mare faţă de căile ferate, marile oraşe, consumatorii potenţiali
v Populaţie care îmbătrâneşte pe termen mediu
v Infrastructură de transport deficitară
v Mediu neatractiv pentru investiţii
v Lipsa capitalului pentru investiţii locale
v Epuizarea resursei lemnoase
v Spirit întreprinzător redus, demotivare, pasivitate
v Lipsa gândirii prospective a autorităţilor locale şi a locuitorilor
Oportunităţi
v Personal cu abilităţi profesionale diferite
v Existenţa unui minim de economie rurală pe care se pot cupla servicii şi activităţi industriale tip IMM
v Promovarea energeticii rurale
v Teren disponibil pentru a fi concesionat pentru construirea de case de vacanţă
Tendinţe
v Forme cooperative de producţie şi cosum pentru a rezista pe piaţă
v Stimularea investiţiilor, spirit inovator, competiţie
v Strategii de dezvoltare pe termen lung
Consideraţii finale la Scenariul 1
Lipsa a cca 700 locuri de muncă este foarte greu a fi compensată de activităţi agricole şi nonagricole, activităţi ce ar urma să fie dezvoltate în perspectivă pe termen scurt, ceea ce atrage totuşi, încă o perioadă de stagnare economică.
După 20 ani, conform acestui scenariu, populaţia se va reduce drastic numeric, urmare a
ratei negative de creştere demografică, dispariţiei unei părţi dintre oamenii în vârstă, emigrării tinerilor, rămânând ca gospodării stabile cele ce trăiesc la nivelul subzistenţei din producţia agricolă. Apariţia, promovarea, consolidarea activităţilor nonagricole îmbunătăţesc această proiecţie pesimistă, stabilizând o parte din populaţie, motivând întoarcerea posibilă a emigranţilor.
Atragerea investitorilor, accesarea fondurilor europene sunt instrumente de înfrânare a alunecării localităţii către depopularea rapidă, aşa cum, dealtfel, se stipulează şi în Planul Strategic de dezvoltare socio-economică al comunei Roşia Montană , capitolul Planul de Acţiune 2008-2013 /4/.
SCENARIUL CE PREVEDE INVESTITII ÎN VALORIFICAREA
ZĂCĂMINTELOR AURIFERE (S2).
Premisele Scenariului 2:
v Existenţa unor resurse minerale importante ca volum în subsolul localităţii, comcomitente cu prezenţa sărăciei locuitorilor din zonă, par a desemna o situaţie paradoxală, dar perenă a zonei, cunoscută ca sintagma: Munţii noştrii aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă. Două perioade scurte istoriceşte au însemnat o prosperitate pentru comună: prima jumătate şi ultimul sfert din sec XXI.
v Sunt mai multe tipuri de tehnologii dezvoltate în timp, pentru extragerea aurului, dar fluxul lor, în general, a rămas neschimbat : extragerea rocii aurifere din zăcământ, mărunţirea şi separarea metalului preţios prin procedee mecanice, chimice, electrostatice etc. Aurul este separat în instalaţiile moderne cu un randament de 0,0001% (10 grame dintr-o tonă minereu) - probabil cel mai scăzut randament cunoscut în tehnica industrială şi, ca atare, rămân în mediu cantităţi mari de deşeuri ca material inert, şlam, reactivi uzaţi etc.
De departe, tehnologia cu cianură se caracterizează prin pericolul mare prezentat de reactivul folosit şi de faptul că derivaţii acestuia (în număr de 66) nu sunt biodegradabili, trebuind să fie depozitaţi pe timp infint cu cheltuieli umane şi materiale semnificative şi cu risc potenţial pentru mediul înconjurător.
Această gestiune a unor deşeuri cu volume de ordinul a milioane mc de lichid şi sute de mii tone de substanţe chimice pe termen infinit provoacă îngrijorarea oricărui om lucid care nu exclude – cum se dovedeşte din practica mondială – riscul pătrunderii apelor toxice în reţelele hidrografice şi contaminarea unor zone întinse cu populaţie numeroasă.
v La punerea în valoarea a unor resurse naturale regenerabile sau minerale, cum este cazul minereurilor de la Roşia Montană , civilizaţia actulă, reglementările internaţionale, conceptele de dezvoltare economică unanim acceptate de ţările lumii converg către stabilirea unor reguli de tipul:
- Nici-o resursă naturală nu trebuie epuizată în timpul unei singure generaţii umane, privând astfel generaţiile viitoare de dreptul de a se bucura de acea resursă. Este principiul echităţii între generaţii inclus în conceptul de dezvoltare durabilă, concept acceptat şi de România.
- Principiul poluatorul plăteşte este inclus în legislaţia europeană, dar inoperant în cazul în care o investiţie îşi încetează activitatea după un număr de ani (fortuit sau nu), dar efectele activităţii ei se manifestă zeci şi sute de ani după ce firma investitoare a dispărut din istorie. Generaţiile umane viitoare preiau cheltuielile cu monitorizarea, gestionarea deşeurilor şi a infrastructurii de produţie rămase pe fosta platformă industrială.
- Investiţiile de mare anvergură depăşesc aria de interes locală şi se aprobă de instituţii centrale conform legislaţiei existente şi interesului naţional, considerat prioritar în hotărîrile decidenţilor. România nu a reuşit, în ultimii 20 ani, să-şi definească interesul naţional.
- Analizele cost-beneficiu obligatorii de întocmit la avizarea oricărei investiţii dau puţină atenţie externalităţilor negative ce rămîn în sarcina fostului beneficiar pentru a fi gestionate după închiderea investiţiei. Se explică această cutumă şi prin faptul că legislaţia de avizare a investiţei nu cere ca investitorul să prezinte în documentaţia sa şi scenarii posibile de evoluţie postînchidere în funcţie de riscuri majore ce pot apare în zona fostei investiţii. Mai mult, poate fi declarată starea de faliment în cazul unei avarii sau catastrofe ecologice sau sociale, situaţie în care statul, beneficiarul, preiau toate cheltuielile ce acoperă daunele produse. Exemple: accidentul de la Baia Mare, părăsirea investiţiei în anul cinci de exploatare la întreprinderea din localitatea Val d-Oro din Quebec, Canada, falimentul de la Giat Mine Yellowknife (1992) din Canada etc. În ultimul caz, hidroizolaţia iazului de decantare s-a deteriorat, soluţia toxică ameninţând contaminarea apei freatice din zonă. Statul canadian a realizat o instalaţie criogenică ce menţine fundul iazului conţinuu îngheţat. Costul acestui procedreu puternic energofag depăşeşte un milard dolari canadieni anual /8/pentru a evita scurgerile de substanţe toxice din iaz.
Ce aduce nou investiţia în extragerea aurului în spaţiul economic, social al comunei Roşia Montană şi la nivel naţional /?
Să presupunem că investiţia, proiectul actual, se va desfăşura conform datelor din Contract, iar conjunctura pieţei aurului şi argintului va fi favorabilă ca întreprinderea să-şi înceteze activitatea după 17 ani de funcţionare când zăcământul aurifer a fost epuizat. Urmările acestei investiţii ar putea fi astfel sintetizate :
v Statul român primeşte, probabil cca 2 mild dolari din redevenţe, impozite, taxe, dividende, etc. /4,pag.16/
v Localitatea Roşia Montană :
- timp de 1-3 ani cca 1500 – 2000 locuri de muncă vor fi oferite pentru lucrările pregătitoare deschiderii investiţiei
- timp de 17 ani, între 100 şi 6oo salariaţi (inclusiv specialişti străini) vor asigura exploatarea instalaţiilor tehnologice. În ce priveşte numărul locurilor de muncă, în documentaţia disponibilă sunt următoarele date; în faza de operare numărul total de angajaţi va scădea de la peste 6oo în primul an la mai puţin de 400 în final /9, 10, 11/ În lucrarea Independent Mining Consultants Inc: Summary of mine plan, mine capital and operating cost –R.M.Project, sept.2003, se precizează că numărul total de angajaţi va scădea de la 244 în primul an, la mai puţin de 100 în final/12/. În Planul Strategic de dezvoltare socio-economică al comunei Roşia Montană 2008-2013, la pag. 16 se prevede: crearea a 12oo locuri de muncă pe parcursul etapei de construcţie şi aprox. 650 de locuri de muncă în timpul etapei de exploatare /4/. Datele prezentate de Gold Corporation în mod obsesiv pe tot parcursul anului 2010 în media din România precizează că Proiectul va asigura aprox.2300 locuri de muncă directe pe durata construcţiei minei şi alte 880 pe perioada exploatării... proiectul generează locuri de muncă indirecte pentru alte mii de oameni... în faza de operare peste 36oo de români vor fi bine plătiţi etc..etc.(Ziarul Curentul din 18 oct 2010). Fostul ministru Dan Ioan Popescu, într-o emisiune TV afirma că la Roşia Montană vor lucra 25000 angajaţi.!
- Primăria din comuna Roşia Montană va primi fonduri importante pentru bugetul ei din partea companiei investitoare.
- Externaltăţi pozitive: căi de transport, unele amenajări edilitare, obiective culturale etc. În lucarea Planul Strategic de dezvoltare socio-economică al Comunei Roşia Montană , la pag.25-26 sunt inventariate lucrări ce vor fi finanţate de investitor, costul lor fiind de 23.727.500 dolari /4/.
- Trimiterea în şomaj a personalului angajat după închiderea investiţiei. Aceştia vor avea vârsta cuprinsă între 45-55 ani, dificil de găsit un nou loc de muncă chiar în afara localităţii.
- Epuizarea zăcămâtului.
- Strămutarea şi relocarea unei părţi din populaţie.
Efectele investiţiei asupra mediului
Din Studiul de Impact prezentat de firma investitoare (33 volume) s-au extras, în cele ce urmează, unele efecte negative ale exploatării asupra mediului care dau imaginea potenţialului poluant al investiţiei aşa cum aceasta se va prezenta în anul 20 după startul lucrărilor, potenţial care rămâne în grija statului român să fie gestionat pe timp infinit.
Trecut-au anii şi a venit momentul închiderii investiţiei: firma pleacă, politicienii ce au promovat investiţia au fost de mult uitaţi (personaje efemere, în spaţiul politic românesc) şi, la acest moment, încercăm să facem un bilanţ: ce lasă în urma sa, investiţia de la Roşia Montană? Pentru a găsi răspuns la întrebare redăm, în continuare, date, informaţii, recomandări preluate din documentaţia la Studiul de Impact Roşia Montană , întocmită de beneficiar în vederea obţinerii avizelor de începere a lucrărilor de exploatare a minereurilor de aur şi argint din zonă.Textul ce se redă este preluat identic, fără comentarii, din documentaţia firmei, indicându-se numărul volumului şi pagina.
v Vol.7, pag. 40 : Se vor urmări Planurile de management de mediu şi de aspecte sociale după închiderea exploatării şi care se vor referi la: deşeuri, ape şi controlul eroziunii, ansamblul iazului de decantare a cianurilor, evoluţia biodiversităţii din zonă, intervenţiile în caz de avarii/incidente, consultarea şi informarea publicului, urmărirea planului de dezvoltare durabilă a comunităţii, îngrijirea patrimoniului cultural, monitorizarea calităţii mediului.
v Vol. 8, pag.14 : Instalaţia de epurare a apelor acide de mină rămâne în funcţie şi după închiderea exploatării, folosind tratamente cu var şi un sistem de tratare pasivă a efluenţilor.
v Vol.8, pag.17 şi 19 : În iazul de decantare se vor depune 214,90 milioane tone steril (sub formă de şlam), găsit ca granulaţie în intervalul 74 – 150 microni. După închiderea exploatării, gestiunea iazului de decantare cuprinde: barajul Corna, barajul secundar de retenţie din aval, bazinul de acumulare/decantare a sterilului din spatele barajului principal, bazinul de retenţie secundară din spatele barajului secundar, sistemul de pompare a exfiltraţiilor (ape acide de mină,etc) din bazinul secundar de retenţie înapoi în iazul de decantare (bazinul principal), sistemul de tratare semipasivă a exfiltraţiilor după închiderea iazului principal, sistemul de canale de deversare a apelor din precipitaţiile atmosferice de pe versanţi, sistemul de monitorizare a ansamblului fostei exploatări, sistemul drumurilor de serviciu, sistemul de alimentare cu energie electrică, sistemul de intervenţie în situaţii de urgenţă, drumurile subterane de lângă piciorul din aval al barajului şi de sub bazinul de decantare al iazului principal.
v Vol. 8, pag.19 : În bazinul de retenţie secundară se va amplasa pe o barjă flotantă, o staţie de pompe de joasă presiune.
v Vol. 8, pag.19 şi 33 : În bazinul de retenţie (iazul de decantare principal), volumul apei este de 12,3 milioane mc. Permeabiltatea rocii de fund permite o înfiltare a apelor din bazin de 30 m în 100 ani.
v Vol. 8, pag. 87 : Scăderea pH-ului (creşterea acidităţii) apei din iazurile de decantare prin absorbţia CO2 din atmosferă, cu apele de ploi acide, favorizează descompunerea parţială a complecşilor metalici formaţi cu cianura de sodiu şi formarea de acid cianhidric liber deasupra suprafeţei apei, acid care se pierde, pe cale naturală, în aerul din zonă.
v Vol. 8, pag.119 : În balanţa acidului cianhidric, pierderile sunt astfel detaliate:6 tone se pierd, anual, în timpul procesului tehnologic, 30 tone se pierd în iazul de decantare (aprox.100 kg pe zi), acesta reprezentând un real pericol pentru viaţa din zonă.
v Vol. 8, pag.127 : Bazinul de decantare, la închiderea exploatării, va conţine 215 milioane tone şlam ce va ţine captive 500 tone ioni cian. Dacă se adaugă şi volumul total de apă de 12,3 mil mc se ajunge la un volum total de 171,7 mil mc
v Vol. 8, pag.127 şi vol.1, pag. 8 :În caz de prăbuşire a barajului principal (exemple recente: Poco de pe Rio Picomaya –Bolivia, Aznalcollar pe Rio Grande – Spania, Baia Mare - România etc ) o parte din conţinutul iazului va deversa în reţeaua hidrografică din zonă.
v Vol. 8, pag.128 şi 129 : Sterilul depus în iazul de decantare are potenţialul de a genera, în timp, un mediu acid pe seama conţinutului propriu de sulf (1 – 2%) şi, ca urmare, apar ape acide cu pH ce se poate situa între 2 şi 7.
v Vol. 8, pag 136 – 137 : În fiecare an, 1 - 2% din apa din iazul de decantare se pierde prin infiltraţii( cca 400 mc/zi) care se gestionează pentru neutralizare.
v Vol. 8, pag.177: Barajul şi iazul secundar de retenţie vor fi menţinute şi în faza de postînchidere a Proiectului în stare de funcţionare pentru a prelua exfiltraţiile de apă din zonă şi a fi tratate într-o instalaţie specială .
v Vol. 8, pag.178 : Componentele (infrastructura de producţie) care devin inutile după închiderea exploatării vor fi dezasamblate, vândute sau reciclate pe măsura posibilităţilor. Materialele inerte vor putea rămâne pe amplasament sau vor fi depozitate într-un loc special amenajat.
v Vol. 8, pag.180 ; Toate deşeurile periculoase, inclusiv cele rămase în depozitele temporare de depozitare pentru deşeuri periculoase, vor fi transportate la un depozit autorizat.
v Vol. 8, pag.181 : Utilajele tehnologice vor fi depozitate într-un depozit special amenajat. Toate rezervoarele, după denocivizare, vor fi depozitate într-o amenajare specială destinată acestui scop.
v Vol. 8, pag.180 – 181 : Solul contaminat poate fi îndepărtat în afara amplasamentului uzinii şi depozitat în cadrul unei amenajări autorizate.
Întreg volumul de uleiuri, vaselină utilizată, apa de spălare şi solvenţii vor fi colectaţi, trecuţi prin dispozitive de separare şi depozitaţi în rezervoare cu pereţi dubli.
v Vol. 8, pag.188 – 189 : La închiderea iazului de decantare,va rămâne, în final un volum de 2,750 mil mc apă limpezită care urmează a fi pompată în concavitatea carierelor. În compoziţia acestor ape (tabelul 2-48) sunt menţionaţi 66 compuşi chimici diverşi cu concentraţii individuale de la 0,1 la 600 mg/litru. Dintre aceşti compuşi se menţionează: cianuri diverse, sulfocianuri, cianaţi, compuşi ai fierului, cuprului, nichelului, zincului, arseniului, molibdenului, plumbului, cadmiului, stronţiului etc.
v Vol. 8,pag.190 : Apa limpezită, înainte de a fi trimisă la carieră, va trebui denocivizată, deoarece conţine cianuri (0,22 – 0,79 mg/litru ) în proporţie de 10 până la 50 ori mai mult decât prevede norma NTRA 001.Denocivizarea se va face printr-un procedeu ce urmează a fi fixat ulterior.
v Vol. 8, pag.191 : În drumul prin masa de steril şi prin masa barajului până în zona de exfiltraţie, transformările chimice ale cianurii nu pot fi prevăzute, de aceea este nevoie de un sistem de tratare a exfiltraţiilor pe termen lung în aval de baraj.
v Vol. 8, pag.190 – 193 : După neutralizarea apelor acide, în compoziţia acestora rămân sulfiţi solubilizaţi care au efect advers asupra sănătăţii oamenilor şi vor trebui efectuate cercetări care să ducă la stabilirea tehnologiei de tratare ,în continuare, a acestor ape.
v Vol.11, pag. 75 şi 76 : După închiderea investiţiei se vor construi două celule semipasive şi un iaz cu celule de epurare,una anaerobă şi una aerobă şi un iaz de amestec. In celulele aerobe vor fi plantate specii de trestii comune ca Typha latifolia şi Phagmites australia. Criteriile de proiectare pentru un sistem pasiv de epurare vor fi stabilite mai exact în perioada probelor tehnologice.
v Vol.17, pag. 56-65,#5 Directiva Uniunii Europene privitoare la deşeurile miniere (Preambul, paragraful 22) prevede că "este necesară stabilirea unor proceduri de monitorizare şi în timpul fazei de postînchidere a amenajărilor de depozitare a deşeurilor. După închiderea investiţiei, monitorizarea este necesară atâta timp cât un anumit impact negativ asupra mediului nu poate fi exclus cu siguranţă".
v Vol.18, pag. 40 : Situaţii de risc la barajul iazului de decantare (iazul Cetate) care are înălţimea la coronament de 185 m) pot apare din cauza viiturilor mari pe râul Roşia (324 mc/sec.).
v Vol.18, pag. 91: Avarii la coronamentul barajului pot avea loc doar în condiţiile nerespectării ,pe termen lung, a parametrilor de exploatare sau prin precipitaţii abundente, ori la temperaturi extrem de scăzute.
v Vol.18, pag. 93 şi pag.129 : Alunecarea haldelor de steril (256,0 mil mc, dispuşi pe 177 ha, din care vor fi folosiţi, parţial, la umplerea a două concavităţi de mină) trebuie monitorizată continuu prin control vizual, măsurători topometrice şi topografice manuale şi automatizate. Gravitatea accidentelor poate fi majoră. La Cornic,volumul haldei conţine 46,6 mil tone steril.
v Vol.18,pag 102: Vor fi emisii permanente de acid cianhidric în aerul atmosferic din zona iazului de decantare ( suprafaţa acestuia este de 363,14 ha).
v Vol.18, pag.104 : Controlul calităţii apelor acide (exfiltraţii) se va face în mod continuu.
v Vol.18, pag.131 : În cazul avarierii barajului de decantare se vor deversa în aval, 12.000 kg cianuri, o cantitate de steril situată între 7,8 – 37,7 mil mc , la care se adaugă şi apa interstiţială în volum de 3,8 – 11,7 mii mc. Concentraţia cianurilor în râurile din aval (Mureş –Dunăre ) poate să se situeze între 0,06 şi 1,3 mg/litru ( la graniţa cu Ungaria).
v Vol.18, pag.177 : Concluzii: Analiza privind hazardurile şi riscurile asociate proiectului Roşia Montană scoate în evidenţă potenţialul relativ ridicat de risc al viitoarelor activităţi, datorate dimensiunilor sale şi prezenţei unor cantităţi importante de substanţe periculoase, rezultate din folosirea a cca 12.000 tone cianură de sodiu anual în timpul exploatăriii minereurilor.Utilizarea cianurii şi depozitarea sterilului de procesare în iazul de decantare sunt principalii factori de risc, inclusiv impactul transfrontalier pe linia apelor curgătoare.
v Vol.32, pag. 37: Cedarea barajului principal poate fi urmarea unor fenomene seismice, cedării fundaţiei, eroziunii sau avarierii conductelor sau ameninţărilor artificiale (umane).
v Vol.28 pag. 39 : Estimări preliminare ale perioadelor necesare pentru închiderea şi postînchiderea exploatării, în cazul:
- eliminării apei interstiţiale din iazul de decantare ........... ..........5 - 20 ani
- controlul exfiltraţiilor prin corpul barajului iazului de decantare..50 - 100 ani
- umplerea cu deşeuri solide a trei cariere.....................................2 - 10 ani
- formarea haldelor de arocamente.............................................10 ani
- programul eliberării terenului refăcut pentru folosinţă publică........ 6 – 20 ani
v Vol.29, pag.130 : Estimarea costurilor de închidere prevede 1,252 mil USD pentru fiecare an (tratare apă, operare etc).
v Vol.13, pag.30 : În cadrul Proiectului Roşia Montană sunt prevăzute următoarele obiective principale care vor avea un impact direct asupra peisajului:
- Carierele Cetate şi Cârnic.......................................... 141,9 ha
- Haldele de steril dela Cetate şi Cârnic..............................177,4 ha
- Carierele Jig şi Orlea................................................ .63,4 ha
- Iazul de decantare principal....................................... 363,2 ha
- Carierele de arocamente............................................. .15,8 ha
- Stivele de sol vegetal................................................ . 43,7 ha
- Barajul şi iazul de colectare ape acide.............................. 10,8 ha
v Vol.13,pag.31 : Urmare a funcţionării investiţiei:
- Suprafaţa de teren neproductiv va creşte de la 5% iniţial, la 64,4%
- Suprafaţa fâneţelor va scădea de la 60% la 29%
- Pădurile, după deforestare, îşi vor reduce suprafaţa de la 17,7% la 5,6%
- Zonele carstice cresc ca suprafaţă de la 12% la 64,3%
Consideraţiile autorilor prezentului material
Folosind datele şi aprecierile specialiştilor ce au întocmit documentaţia necesară firmei Gold Corporation pentru a obţine avizele de mediu se pot face următoarele consideraţii:
v După închiderea investiţiei urmează o activitate complexă, amplă de gestionare a apelor acide, întreţinerea infrastructurii iazurilor (barajelor), reţelelor de colectare a apelor pluviale, scurgerilor (exfiltraţilor) din iazuri şi halde, monitorizarea haldelor de deşeuri solide, pomparea apei limpezite din iazul principal în concavitatea unei mine, tratarea apelor acide cu conţinut de sulf, a apelor ce provin din apa interstiţială din iazul principal, a apei limpezite cu conţinut de cianuri şi metale grele etc.Instalaţii rămân să funcţioneze în sistemul de tratare a apelor pe termen nelimitat cu tot ce înseamnă această activitate ca: necesar de reactivi, energie electrică, reţele de conducte ,deşeuri de la staţiile de tratare, personal de operare şi de supraveghere, întreţinere instalaţii, reţele de drumuri, laboratoare, etc.
v O entitate organizatorică trebuie înfiinţată şi pusă în mişcare pe termen nelimitat pentru gestiunea zonei după închiderea minei. Bugetul anual al acestei entităţi (eventual firmă particulară) va trebui alimentat din fonduri bugetare pe termen nelimitat
v Investiţia, după închidere, prezintă un pericol real, major, amplificat de cantităţile foarte mari de steril (şlam cu granulaţie foarte fină, uşor dispersabil în apă) ce se găsesc în iazul de decantare şi anume 214,9 mil tone şi care, în cazul unui accident, pot fi deversate în Mureş şi Dunăre. Substanţele toxice, periculoase conţinute în şlam nu sunt biodegradabile, constau, în special în metale grele şi derivaţi ai acidului cianhidric (cianaţi, sulfocianaţi etc). În cazul unui accident la iazul de decantare, vor trebui suportate consecinţele poluării ţărilor riverane Dunării, privite în perspectiva pe termen lung, responsabilitatea fiind integrală a statului român
v Documentaţia la Proiect prevede explicit un pachet de măsuri ce trebuie luate ,după închiderea investiţiei, pentru a mări siguranţa depozitelor de steril, controlul apelor cu conţinut toxic, stabilitate haldelor de arocamente, protecţia iazului principal de decantare şi a barajului în special, gestiunea corectă a apelor acide şi pluviale etc. . Monitorizarea zilnică şi până pe termen nelimitat este generatoare de costuri materiale, umane, financiare, De pidă, se recomandă în documentaţie să existe mijloace de intervenţie în caz de accidente; care sunt aceste mjloace, unde staţionează, cine le operează, după ce schemă de intervenţie, cu ce costuri şi cu ce eficienţă? Aceste mijloace trebuie să existe continuu în zonă ,tot pe termen nelimitat. Cine gestionează aceste mijloace şi cu ce finanţare pe termen nelimitat?
v Aceeaşi întrebare, dar la o scară mai mică, poate fi pusă legat de mijloacele de intervenţie pe platformă, în activitatea curentă de supraveghere, întreţinere, intervenţii. Ce înseamnă acestea fizic şi cât costă anual?
v În gestiunea ansamblului investiţiei postînchidere se face trimitere, în documentaţia firmei Gold Corporation, la depozitarea utilajelor, rezervoarelor, substanţelor toxice, uleiurilor reziduale, solvenţilor, materialelor de la demolări etc, în depozite special amenajate sau în rezervoare cu pereţi dubli. Unde, pe ce teren, ce dimensiuni au depozitele speciale, cine le păzeşte, cât timp şi, mai ales, pe banii cui se realizează acest obiectiv propus de firmă? Cine este gestionarul acestor depozite şi cine răspunde de impactul lor cu mediul înconjurător pe termen foarte lung?
v De reţinut din documentaţie că investitorul nu se obligă să demoleze toată infrastructura de producţie rămasă inutilă pe platforma tehnologică după închiderea investiţiei Rămâne mărturie peste veacuri a unei investiţii ilogice economic pentru statul român, periculoasă pentru mediul înconjurător la nivelul unei mari părţi din suprafaţa ţării şi cu efecte grave de ordin transfrontalier.
v Investitorul recunoaşte că mai sunt tehologii de pus la punct în domeniul gestiunii apelor poluate din zonă. Să presupunem că va stabili, pe parcursul exploatării unele din acestea dar, recomandă în documentaţi, că cercetări se vor efectua şi după închiderea investiţiei în funcţie de comportamentul chimic al apei din iazul de decantare sau a apelor neutralizate, dar nu denocivizate. Cine va efectua aceste cercetări şi pe banii cui?
v O evaluare sumară a necesarului de personal de pe platformă după închiderea investiţiei /2/ apreciază la 6o minimum de personal ce va fi angajat, pe timp nelimitat, pentru gestiunea lucrărilor impuse de monitorizarea şi evitarea pericolelor de pe platformă. Nu au fost luat în considerare necesarul de personal pentru intervenţii în caz de accidente, paza armată a barajului şi a altor obiective din zonă, a depozitelor cu materiale toxice, personalul administrativ etc.Numai salariile celor 6o persoane pot să reprezinte cca 720.000 USD anual, perspectiva fiind foarte lungă (probabil 100 ani sau peste).
v Cu trecerea timpului, siguranţa barajului iazului de decantare şi stabilitatea haldelor de steril nu se va îmbunătăţi ci, dimpotrivă, normal, logic, se va reduce. Între factorii de risc neluaţi în seamă în documentaţia firmei Golden Corporation ar putea fi incluse şi schimbările climatice. Iazul de decantare şi barajul acestuia sunt construite să reziste la două viituri majore de apă pluvială pe versanţii din zonă, luându-se în calcul regimul pluviometric din ultimii 100 ani (vol.18 pag.20-40). Schimbările climatice – în plină desfăşurare- pot schimba modelul statistic al precipitaţiilor din zonă, suprasolicitând capacitate iazului de a primi o cantitate mai mare de apă decît cea calculată.
v Barajul iazului de decantare cunoaşte o uzură în timp, după cum se poate deduce şi din Declaraţia Parlamentului German, din 27 octombrie 2000, prin care se interzice folosirea tehnologiei cu cianuri la extragerea aurului.Se dau, ca argumente, următoarele exemple de asemena accidente majore petrecute numai în ultimii 10 ani:
- Summitville – Colorado, SUA, 1993
- Harmony Mine, Africa de Sud,1994
- Manila, Filipine, 1905
- Omai, Guyana, 1995
- Homestake Mine, Africa de Sud
- Dakota, SUA, 1996
- Gold Quarry Mine- Nevada, SUA, 1997
- Kumtor, Kirghistan 1998 şi 2000
- Baia Mare, România, 2000
- Orega-Papua, Noua Guinee (scurgeri permanente)
- Galena Creek- Montană SUA
- Western Shashone, SUA, 1997
- Yanavocha, Peru, 2000
- Bea Mountain-Montană , SUA,1998
CONSIDERAŢIE FINALĂ.
Investiţia de la Roşia Montană nu este în avantajul statului român. România rămâne cu un zăcământ preţios (printre puţinele resurse ce mai aparţin ţării) epuizat, un beneficiu minim va fi cheltuit înzecit pe următorii o sută de ani sau mai mult, pentru a gestiona dezastrul rămas după exploatare. Dezastrul cupr
| Accesari: 1109 | |
|
| Publicat Joi, 11 noiembrie 2010 | |
