Fundatia Culturala Rosia Montana cere respingerea avizului de mediu pentru proiectul minier RMGC


 
Fundaţia Culturală Roşia Montană se opune eliberării avizului de mediu din partea Ministerului Mediului şi Pădurilor pentru proiectul minier al companiei S.C. Roşia Montană Gold Corporation, se arată într-o scrisoare adresată ministrului Laszlo Borbely.
Motivele care stau la baza acestui demers ţin de valoarea Roşia Montană, monument cu valoare excepţională, Fundaţia Culturală Roşia Montană invocând în sprijinul acestui demers legislaţia naţională, dar şi cea europeană, de care însă nu se ţine seama, Guvernul României continuând să clameze interesul naţional în această investiţie.
Proiectul încalcă Legea Minelor, se arată în scrisoarea adresată oficialului de la Mediu. Potrivit acestui act normativ - „efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale..., precum şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.
Excepţiile se stabilesc prin hotărâre de guvern, cu avizul autorităţilor şi prin stabilirea de despăgubiri şi alte măsuri compesatorii, se precizează în scrisoare.
Proiectul minier RSGC ignoră nu numai legile naţionale, ci şi pe cele europene, astfel că ţara noastră îşi încalcă propriile angajamente, respectiv Convenţia Europeană pentru protecţia Patrimoniului Arheologic de la Valetta, din 1992.
Potrivit acestui document, se prevăd a fi dispuse măsuri susceptibile de a favoriza conservarea integrală a ansamblurilor istorice şi a patrimoniului mobiliar al acestora, prin menţinerea integrităţii întregului ansamblu şi prin înscrierea în inventar a bunurilor descoperite.
Poiectul ignoră, de asemenea, şi Legea 378/2001, astfel că, indiferent de suma investită în săpătura preventivă, descărcarea de sarcina arheologică trebuie să se facă în mod corect faţă de monument.
Spre exemplu, în 2001-2002, au fost cercetate arheologic 2,2 hectare, însă actul de descărcare arheologică a fost emis incorect. În Muntele Cârnic, unul dintre cei patru munţi care urmează să fie sacrificaţi, au fost descoperiţi 70 de kilometri de galerii, între care şapte kilometri de galerii romane, de o frumuseţe şi o complexitate unice.
Certificatul de descărcare arheologică pentru Muntele Cârnic a fost anulat prin sentinţă judecătorească. Potrivit Listei Monumentelor Istorice, republicată în Monitorul oficial din 1-10-2010, Muntele Cârnic deţine din nou statutul de monument istoric, fiind protejat prin lege împotriva oricărei agresiuni.
Proiectul care urmează să se desfăşoare pe parcursul a 15-20 de ani contravine principiului dezvoltării durabile, un obiectiv politic important al Uniunii Europene, începând cu 1997, acesta fiind inclus în Tratatul de Maastricht.
Folosirea de cianuri şi metale grele, barajul înalt de 185 de metri, accidentele în care au fost implicate în ultimii ani în mai multe colţuri ale lumii reprezintă factori de risc, pe care autorităţile au datoria şi responsabilitatea faţă de propriii cetăţeni să le elimine de la bun început, se mai arată în scrisoarea adresată de Fundaţia Culturală Roşia Montană ministrului Laszlo Borbely.


Roşia Montană: un proiect disputat

  • Andreea Ofiţeru,Mihai Mincan
  • 330 afişări
  • Duminică 27 mar 2011
În localitate se găsesc două tipuri de proprietăţi. Cele care nu se vând (foto stânga) şi cele cumpărate şi numerotate de Roşia Montană Gold Corporation
FOTO: ANDREI PISTOL

În localitate se găsesc două tipuri de proprietăţi. Cele care nu se vând (foto stânga) şi cele cumpărate şi numerotate de Roşia Montană Gold Corporation

Lupta pentru aurul din Munţii Apuseni a împărţit nu numai localnicii, dar şi societatea românească în două tabere: cei care susţin exploatarea şi cei care se împotrivesc proiectului. Rubrica „Dosar“ din această săptămână analizează situaţia de la Roşia Montană: cum s-a ajuns în impasul de acum? Care sunt politicienii care au iniţiat acest proiect?
Scandalul privind zăcământul aurifer a început în iunie 1999, când trei dintre decidenţii politici de atunci -Radu Berceanu, fost ministru al Industriilor, Mihail Ianăş, fost preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, şi Decebal Traian Remeş, fost ministru al Finanţelor - au semnat actul prin care se bătea în cuie concesionarea celei mai mari exploatări miniere aurifere din România unei firme cu un trecut destul de controversat.

Operaţiunea „Noroc bun, aur din România!"
Statul nu câştiga mare lucru, dar se alege cu un mare iaz de decantare în care sunt depozitate, pe lângă cianuri, şi alte substanţe toxice. De atunci, Roşia Montană s-a schimbat radical: dintr-o comună plină de viaţă s-a transformat într-un loc aproape părăsit. Timp de un deceniu am aflat aproape tot despre proiectul propus pentru exploatarea celor 300 de tone de aur, dar am aflat mai puţin despre ce conţine contractul încheiat între statul român Şi Roşia Montană Gold Corporation.

Într-o perioadă în care situaţia de la Roşia Montană intrase într-un con puternic de umbră, Adevărul Holding a readus în atenţia opiniei publice proiectul minier şi implicaţiile lui. Timp de o lună şi jumătate, „Adevărul" a organizat dezbateri pe toate canalele media ale trustului la care au participat atât specialişti şi oameni interesaţi de patrimoniul istoric şi natural din Munţii Apuseni, cât şi reprezentanţi ai companiei Roşia Montană Gold Corporation.

Din păcate, niciun reprezentant al autorităţilor nu a onorat invitaţiile lansate de Adevărul Holding. Indiferenţa statului faţă de investiţiile în reabilitarea zonei şi prejudiciile iremediabile pe care exploatarea aurului le poate aduce mediului înconjurător au fost principalele concluzii ale dezbaterilor. 

Cu toate că Gold Corporation dă asigurări că exploatarea va fi sigură, iar concentraţia de cianură folosită va fi sub limita admisă în Uniunea Europeană, oamenii de ştiinţă, academicienii şi arheologii sunt de părere că un proiect de o asemenea amploare va avea implicaţii în privinţa mediului şi a patrimoniului universal care se află pe raza comunei.

De un an şi ceva, mai multe organizaţii au înaintat propunerea ca localitatea să candideze pentru admiterea ca sit UNESCO. Surprinzător, cel care se opune acestui demers este chiar primarul comunei.

Pe de altă parte, autorităţile centrale - Ministerul Mediului şi cel al Culturii - evită deocamdată să ia o poziţie tranşantă în privinţa corectitudinii documentaţiei proiectului de exploatare auriferă. Între timp, localnicii se simt abandonaţi.

În iunie 1999, trei angajaţi ai statului semnau actul prin care cea mai mare exploatare auriferă a României era concesionată unei firme controversate, pentru numai 3 milioane de dolari. Radu Berceanu, fost ministru al Industriilor, Mihail Ianăş, fost şef al ANMR, şi Decebal Traian Remeş, fost ministru al Finanţelor, sunt cei care au declanşat un scandal nerezolvat până astăzi. 
După închiderea fostelor mine comuniste, aurul de la Roşia Montană a devenit obiectivul principal al unor afacerişti controversaţi  Foto: reuters
În 1999, fostul ministru al Industriilor din cabinetul Ciorbea, Radu Berceanu, semna Hotărârea de Guvern, nr. 458/1999. Aproape 12 ani mai târziu, acel act continuă să genereze suspiciuni fără ieşire, dezbateri intense şi acuzaţii din toate direcţiile. Puţine au fost documentele oficiale, emise în ultimul deceniu, care să fi atins acelaşi grad de „celebritate" negativă. Despre efectele acelui act s-a scris şi continuă să se scrie atât în presa din România cât şi în cea internaţională, iar dezbaterea s-a mutat treptat, de la Bucureşti la Bruxelles, şi retur.

Prin documentul din 1999 se aproba licenţa de concesiune nr. 47/1999, iar zona Roşia Montană ajunge la Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest", iar de aici, peste numai un an, la SC Gold Corporation, cu acţionar majoritar Gabriel Resources. Reţeta controversei era asigurată încă de la început.

A urmat un an de acuzaţii reciproce: îmbogăţire ilicită vs ajutorarea oamenilor din zona Roşia Montană, distrugerea mediului vs reintegrarea economică a zonei, locuri de muncă vs distrugerea unei comunităţi. Şirul acestor opoziţii este lung şi continuă şi astăzi. Pentru că la aproape 12 ani de la Hotărârea de Guvern nr. 458 din 1999 nimeni nu ştie ce se va întâmpla în continuare la Roşia Montană. O localitate transformată, între timp, într-o minge de ping-pong, aruncată între interesele părţilor implicate.

Cum să pierzi 800 de tone de aur

În 1998, la numai două luni de la instalarea lui Radu Berceanu în funcţia de ministru al Industriei şi Comerţului, intra în vigoare Legea minelor. Acesta a fost actul normativ ce a stat la baza încredinţării directe a exploatării aurifere de la Roşia Montană către Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest". Oficializarea avea să fie făcută în iunie 1999, prin Hotărârea de Guvern nr. 458, semnată de Radu Berceanu, la acea dată ministru al Industriei şi Comerţului.

Alături de Berceanu, documentul a fost semnat de preşedintele ANMR de la acel moment, Mihail Ianăş, şi de către fostul ministru al Finanţelor, Decebal Traian Remeş. În mandatul aceluiaşi Radu Berceanu, pe data de 9 octombrie 2000, se făcea transferul licenţei de exploatare de la compania de stat către Roşia Montană Gold Corporation, unde acţionar majoritar, în proporţie de 80%, era o societate controlată de Frank Timiş.

Acesta era, de altfel, momentul în care statul român pierdea controlul asupra exploatării aurului. Ordinul din 9 octombrie 2000 a fost semnat de către acelaşi fost preşedinte ANMR, Mihail Ianăş. În aceeaşi zi, Radu Berceanu aproba transferul licenţei de exploatare şi, implicit, cedarea controlului asupra aurului de la Roşia Montană printr-o simplă scrisoare, având numărul de înregistrare 193247/09.10.2000.

Seria suspiciunilor

Miza transferului era enormă. Contravaloarea concesiunii, de numai trei milioane de dolari, îi dădea dreptul companiei exploatatoare să intre în posesia unui zăcământ de peste 800 de tone de aur şi 2000 de tone de argint, cu valoare estimată de 10 miliarde de dolari. Într-un singur an, în perioada 1999-2000, zona exploatată a fost lărgită, în urma analizelor, de la 12, la 22 şi, în final, la 42,8 kilometri pătraţi.

În plus, în acelaşi an, 1999, localitatea Roşia Montană era declarată, prin Hotărâre de Guvern, „zonă defavorizată", fiind astfel scutită de plata TVA pe o perioadă de 10 ani (până în 2009). Din acel moment a început şi lungul şir al suspiciunilor legate de legalitatea acestui proiect. Primele semne de întrebare au fost legate de modul de acordare a licenţei de exploatare, concret de documentele ce au stat la baza transferului acesteia de la o companie de stat la una cu capital majoritar privat.

Până astăzi, licenţa de exploatare a nu a fost prezentată opiniei publice, autorităţile prevalându-se de prevederea potrivit căreia documentele anexe ale Hotărârii de Guvern din 1999 nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. Însăşi această clasificare a fost efectuată printr-un ordin al preşedintelui ANMR, Mihail Ianăş, cu alte cuvinte ale unuia dintre cele mai controversate personaje ale acestei afaceri.

Nereguli de procedură

În 2002, în Parlamentul României era prezentată moţiunea „Roşia Montană", prin care se afirma că licenţa de exploatare nu putea fi transferată către RMGC, ci doar drepturile de exploatare puteau fi cedate. În textul moţiunii din 2002 se arată că, în conformitate cu art. 14 din Legea minelor, „titularul unei licenţe poate transfera unei alte persoane juridice doar drepturile dobândite şi obligaţiile asumate în baza respectivei licenţe, nu şi licenţa în sine". Aceasta din urmă trebuia, în mod normal, să rămână la compania de stat.

Din 2002 până astăzi, fiecare partid politic aflat la putere şi-a arătat, într-un fel sau altul, susţinerea faţă de începerea proiectului minier de la Roşia Montană. Ultimele exemple sunt cele ale lui Traian Băsescu, în campania prezidenţială din 2009, şi a lui Adriean Videanu, care, în calitate de ministru interimar al Economiei, declara în decembrie 2009: „Vrem să includem în Programul de Guvernare demararea cât mai rapidă a proiectului Roşia Montană pentru că piaţa aurului favorizează asemenea proiecte".

Nici până astăzi însă, nu a fost declanşată vreo anchetă privind condiţiile în care exploatarea din judeţul Alba a fost transferată. În plus, nici acum nu se cunoaşte conţinutul anexelor „clasificate" ale Hotărârii de Guvern din iunie 1999.
Un acţionariat controversat

Printre acţionarii prezenţi în Roşia Montană Gold Corporation se numără Compania Minieră de Stat - MINVEST - Deva, cu o cotă de 19,31%, firma Gabriel Resources cu 80,46% şi alţi „acţionari minoritari", cu 0,23%. 80% din acţiunile Gabriel Resources sunt deţinute de investitori din S.U.A: Newmont Mining Corporation cu 15%, al doilea producător de aur din lume, Electrum Strategic Holdings, cu 18%, şi Paulson & CO. Printre numele controversate prezente în aceste firme se numără Beny Steinmetz, judecat pentru evaziune fiscală în SUA, cel care a preluat acţiunile vândute de către Frank Timiş, dar şi George Soros. 
„Creierele" operaţiunii Roşia Montană
Radu Berceanu (foto stânga),Decebal Traian Remeş (foto dreapta)
Radu Berceanu (foto stânga), fost ministru al Industriilor. După plecarea de la Ministerul Industriei, a fost ales senator de Dolj, de două ori, în legislaturile 2004-2008 şi 2008-2012, în ambele cazuri de pe listele PDL. De asemenea, a făcut parte din guvernele Călin Popescu-Tăriceanu şi Boc II, fiind ministru al Transporturilor.

Numele său figurează în scandalul Constantin Iancu, fost secretar de stat PDL, a cărui ascensiune a fost determinată, potrivit presei centrale, de fostul ministru PDL. Acuzat de sechestrare de persoane, cel supranumit „Don Costel" a fost ulterior achitat de magistraţii Tribunalului Dolj.

Mihail Ianăş, fost preşedinte al ANMR. Până în 1990, a fost director al intreprinderii de Prospecţiuni Geologice şi Geofizice, transformată, după 1989, în societatea Prospecţiuni SA. Ulterior, Prospecţiuni SA a fost preluată de către Ovidiu Tender. În plus, Regal Petroleum, o societate controlată de Frank Timiş, a efectuat prospecţiuni pentru hidrocarburi în folosul societăţii Prospecţiuni SA. Ulterior, Ianăş a
devenit reprezentantul Regal Petroleum în România, fiind angajat chiar de către cel care beneficiase de licenţa de exploatare din Munţii
Apuseni.

Decebal Traian Remeş (foto dreapta). După renunţarea la portofoliul de ministru al Finanţelor, îşi deschide o firmă în Baia Mare, al cărei obiect de activitate ţinea de agricultură şi zootehnie. La data de 5 aprilie 2007, este numit în funcţia de ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. În 2007, este implicat într-un scandal de mită, împreună cu Ioan Avram Mureşan, fostul ministru al Agriculturii.

Potrivit procurorilor, Remeş ar fi favorizat o firmă pentru câştigarea unei licitaţii, în schimbul unui autoturism de lux, produse alimentare (pălincă ardelenească şi caltaboş) şi a 15.000 de euro. A demisionat din poziţia de ministru al Agriculturiila data de 11 octombrie 2007. 
Multe autorizaţii şi nereguli pe măsură
Unul dintre pericolele exploatării miniere este distrugerea ecosistemului din zonă   Foto: Adevărul
În 2001, RMGC întocmeşte primul studiu de fezabilitate pentru mina propusă la Roşia Montană. Propunerea finală: o exploatare de suprafaţă în patru cariere deschise, cu o capacitate de producţie de 20 de milioane de tone de minereu procesat anual. În plus, potrivit studiului de fezabilitate, singura metodă profitabilă economic pentru procesarea minereului este folosirea cianurilor.

Or, pentru a realiza această operaţiune, trebuie strămutate 958 de familii şi distruse 10 biserici şi 12 cimitire. Ceea ce însemna, indirect, o serie lungă de autorizaţii, permise şi acorduri trebuiau obţinute într-un interval de timp foarte scurt. Fiecare cu problemele de rigoare.

Planul urbanistic

În iulie 2002, Consiliul Local Roşia Montană votează Planul Urbanistic General pentru Comuna Roşia Montană şi Planul Urbanistic Zonal pentru Zona de Dezvoltare Industrială Roşia Montana Gold Corporation. Patru sate din comună, aproximativ 1.600 de hectare de teren, sunt declarate zona industrială, din care populaţia trebuie strămutată până în iulie 2004.

De atunci, niciun cetăţean care locuieşte în zona industrială nu poate să deschidă pe proprietatea sa o pensiune turistică, sau orice fel de investiţie. Planurile de urbanism, finanţate integral de către RMGC, au fost votate de 13 consilieri locali, 8 dintre aceştia fiind direct angajaţi, sau având soţiile angajate la la RMGC.

Problema patrimoniului

Cum legea interzice amplasarea oricăror construcţii pe terenuri protejate din punct de vedere arheologic şi istoric, RMGC s-a aliat cu Ministerul Culturii şi Cultelor, finanţând integral, cu suma declarată de 8 milioane de dolari, controversatul program de cercetare arheologică „Alburnus Maior". Programul a fost aspru criticat din cauza obiectivului asumat, cel de obţinere a descărcării de sarcină arheologică a Roşiei Montane, şi nu de protejare a localităţii şi includere a acesteia în circuitul turistic.

Printre vestigiile existente la Roşia Montană se numără galerii romane şi dacice, necropole, temple romane, altare votive, instalaţii romane de pompare a apei şi un mausoleu antic. În ianuarie 2004, la recomandarea Comisiei Naţionale de Arheologie, Ministerul Culturii eliberează certificatul de descărcare a Roşiei Montane. Actul este atacat în instanţă de către o serie de ONG-uri anti-RMGC, fiind ulterior anulat de către Curtea de Apel Alba.

AutorizaŢia de mediu

Cea mai mediatizată procedură de autorizare rămâne însă cea de evaluare a impactului asupra mediului. Aceasta a început la scurt timp de la numirea Sulfinei Barbu în funcţia de ministru al Mediului, cea care declara, la acel moment: „A trecut momentul când trebuia să închidem ochii numai pentru că veneau bani".

Deşi evaluarea de mediu presupune identificarea impactului global al proiectului, inclusiv impactul asupra bunurilor de patrimoniu, aşezărilor umane şi sănătăţii oamenilor, aceasta nu a fost definitivată nici astăzi, când o parte a populaţiei locale a fost deja strămutată, iar studiile de fezabilitate au fost deja întocmite.

Or, evaluarea impactului asupra mediului este reglementată ca fiind o evaluare a impactului global al proiectului, ce vizează şi impactul asupra bunurilor de patrimoniu, aşezărilor umane şi sănătăţii oamenilor.

1.600 de hectare au fost declarate zonă industrială, în jurul exploatării de la Roşia Montană.
Ce implicaţii are aurul de la Roşia Montană?

Patru sate vor fi afectate de proiectul din Apuseni, ceea ce înseamnă strămutarea a 960 de familii. Contestată de unii, aprobată de alţii, extragerea aurului  de la Roşia Montană are implicaţii sociale, economice, ecologice şi de patrimoniu. Canadienii care vor să scoată aurul de la Roşia Montană promit peste 3.000 de locuri de muncă, 4 miliarde de dolari investiţi în economia românească şi alţi bani pentru lucrările de reabilitare şi de monitorizare a mediului. 
În 12 ani, proiectul de la Roşia Montană a împărţit localnicii în două tabere: unii care spun că nu se vând, alţii care se angajează la Gold Corporation  
Cel puţin acestea sunt propunerile avansate de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), firma care a încheiat contract cu statul român pentru începerea exploatării aurului din inima Munţilor Apuseni. În plus, cei de la RMGC spun că vor reabilita şi casele monument istoric pe care le-au cumpărat pe sume uriaşe de la localnici, înainte de a începe propriu-zis proiectul. „Poziţia companiei noastre faţă de situaţia de la Roşia Montană  este că proiectul va crea mii de locuri de muncă în plină criză, atât în minerit, cât şi în domeniul conservării şi punerii în valoare a patrimoniului", susţine Cătălin Hosu, directorul de comunicare RMGC.

Cu toate acestea, societatea civilă, organizaţiile de mediu, oamenii de ştiinţă şi chiar artiştii nu s-au lăsat convinşi de argumentele celor de la RMGC şi contestă şi acum proiectul. În prezent, experţii de la Ministerul Mediului studiază documentele privind impactul proiectului asupra mediului, în urma căruia vor da sau sau nu avizul de mediu necesar investiţiei. De ce proiectul nu a primit până acum un răspuns este greu de spus.

Zonă exclusiv minieră

Organizaţiile neguvernamentale de mediu şi de patrimoniu au semnalat de multe ori nereguli cu strămutarea involuntară a populaţiei, cu modificarea planurilor de urbanism ale localităţii prin care zona a fost declarată monoindustrială, dar şi cu nerespectarea protecţiei unor obiective de patrimoniu de interes naţional de la Roşia Montană. De 12 ani, comuna a intrat într-o zonă gri, în care totul se învârteşte în jurul aurului şi al banilor. Fiind declarată în 2002 zonă în care se poate practica exclusiv mineritul, Roşia Montană s-a degradat în mod constant în lipsa altor investiţii.

Odată cu începerea vânzărilor de case s-a distrus şi coeziunea socială din comună. Localnicii s-au împărţit în două tabere: pro şi contra Gold Corporation, iar mulţi dintre ei au plecat. Puţini oameni mai locuiesc acum în Roşia. Faptul că există două tabere adverse este uşor de observat dacă mergi în centrul localităţii, acolo unde este amplasat grosul caselor declarate monument istoric.

Există două tipuri de clădiri. Sunt multe case cu „bulină galbenă", semn că acestea au fost cumpărate de către compania Gold Corporation. Casele „Goldului", cum le spun localnicii, sunt numerotate, iar pe fiecare plăcuţă scrie că „relansarea mineritului în zonă poate salva această clădire, aducând finanţarea necesară pentru reabilitare".

În piaţa din centru se află şi muzeul „Goldului", o clădire veche, de altfel singura care a fost restaurată şi transformată în muzeu. În contrast cu locuinţele marcate cu bulină, există clădirile care au deasupra porţii o tăbliţă pe care scrie cu litere de tipar: „Această casă NU este de vânzare".

Cu toate că cei de la RMGC spun că au cheltuit 400 de milioane de euro până acum, acest lucru se vede prea puţin în comună. Există un singur magazin de unde poţi cumpăra cam tot ce-ţi trebuie pentru casă şi un singur loc unde te poţi caza, dar acestea aparţin localnicilor care se împotrivesc proiectului.

Ce s-a întâmplat cu localnicii

Comuna Roşia Montană are 1.362 de familii, dintre care trei sferturi vor fi afectate de proiectul minier, care prevede strămutarea (proprietate contra proprietate) sau relocarea (bani contra proprietate) a 960 de familii din comuna Roşia Montană şi din satul aparţinător Corna. Potrivit proiectului, vor fi afectate patru sate din cele 16  care aparţin comunei Roşia Montană.

Până acum au fost mutate 740 de gospodării, iar proprietarii au plecat fie în cartierul Recea construit de Gold Corporation la Alba Iulia, fie în alte sate ale comunei. Acest lucru a dus la despărţiri şi chiar supărări printre rude. Printre puţinii localnici care nu vor să vândă se află Sorin Jurcă şi Zeno Cornea, care sunt şi reprezentanţii unor asociaţii ce luptă pentru conservarea Roşiei Montane.

„Majoritatea au vândut şi au plecat la Alba, în cartierul construit de Gold. Şi rudele mele au plecat, de asta nici nu mă înţeleg bine cu ele. Din câte am văzut eu, nu cred că e cineva fericit că a plecat", spune Sorin Jurcă. El are mai multe case în Roşia, inclusiv în zona declarată industrială. Sorin Jurcă e hotărât să nu vândă.

Nici Zeno Cornea nu vrea să părăsească locurile în care au trăit strămoşii lui. A lucrat la mină timp de 30 de ani ca topograf şi ştie ce înseamnă extragerea aurului. În opinia lui, proiectul minier nu va dura 16-17 ani, cât susţin cei de la RMGC, ci mult mai puţin, între 6 şi 10 ani. Zeno Cornea spune că situaţia proastă în care se află comuna are loc din cauza lipsei de interes a autorităţilor pentru roşieni.

„Eu îi înţeleg pe oamenii care s-au dus să se angajeze la Gold pentru două luni sau patru luni, pentru că ei au nevoie de un loc de muncă. Nu sunt oamenii de vină, ci aceia care ne conduc. Este foarte simplu pentru ei să-şi ia mâinile de pe Roşia Montană", a spus Zeno Cornea. El afirmă că din 2006 încoace, de când mina din Roşia Montană a fost închisă la cererea companiei, este foarte greu să mai găseşti de lucru.
Concentraţia aurului

Pentru că minereul a fost exploatat timp de 2000 de ani, concentraţia de aur de la Roşia Montană este de aproximativ 1,3 g./t de minereu, adică mult mai scăzută decât la exploatările noi, unde este foarte bogată şi poate ajunge şi la 20-30 g/t. 740 de gospodării au fost deja mutate în alte localităţi
Cianura şi implicaţiile pentru mediu
Patru munţi care înconjoară comuna vor fi dinamitaţi   Foto: Lucian Muntean
Problema de care se tem cei mai mulţi oameni în privinţa exploatării de la  Roşia Montană este folosirea cianurilor în procesul de extragere a aurului. În ciuda faptului că Gold Corporation dă asigurări că tehnologiile folosite sunt cele mai moderne şi că totul va fi ţinut sub control, atât ecologiştii, cât şi oamenii de ştiinţă aduc argumente împotriva procedeului propus şi spun că vor fi contaminate solul, apa şi aerul.

Exploatarea va avea loc la suprafaţă, ceea ce presupune că cei patru munţi - Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig Văidoaia vor fi doborâţi. Proiectul prevede că reziduurile obţinute din prelucrarea minerelui vor fi depozitate într-un iaz de decantare cu o suprafaţă de aproape 300 de hectare, care va avea un baraj de 185 de metri înălţime. Problema pusă în discuţie de specialişti este cât de sigur va fi acest baraj, mai ales că va fi printre cele mai mari din Europa.

Oamenii de ştiinţă arată că iazul va fi situat la 1 km amonte de oraşul Abrud, ceea ce înseamnă că apele subterane ar putea fi contaminate cu cianuri, sulfuri şi metale grele. „Impermeabilizarea iazului de decantare este una dintre problemele pe care le ridică proiectul.

Argumentul cum că roca din zonă este impermeabilă este fals. Dacă mergi la faţa locului observi că, de fapt, este foarte sfărîmicioasă", a spus Raul Mureşan, coodonatorul unui grup de cercetători de la organizaţia nonguvernamentală Ad-Astra, care au studiat proiectul.

El mai afirmă că şi barajul va pune probleme pentru că va fi construit din piatră adusă din zonă, ceea ce nu prezintă niciun fel de garanţie că nu se va surpa. Oamenii de ştiinţă arată că nu numai cianura este periculoasă pentru mediu, ci mai ales produşii care derivă din folosirea acesteia, care se pot acumula în plante şi în corpul peştilor din localitate. În plus, în zonă vor şi defrişate 250 de hectare de pădure. 
Galeriile romane şi Masivul Cârnic, monumente istorice 
În comună au fost găsiţi 80 de kilometri de galerii romane  Foto: Lucian Muntean
Începerea proiectului de la Roşia Montană ridică semne de întrebare nu numai pentru mediu, ci şi pentru protejarea monumentelor istorice existente aici, care sunt în pericol dacă se vor dinamita munţii.
Comuna este cu atât mai importantă cu cât datele istorice atestă faptul că mineritul se practică aici de 2.000 de ani, de pe vremea romanilor.

Din acea perioadî există la Roşia 80 de km de galerii romane şi 30 de tăbliţele cerate găsite în mine, care atestă că dacii şi romanii încheiau între ei contracte de vânzare- cumpărare. Întregul lanţ de galerii din localitate este unic în lume, deoarece strânge la un loc întreaga istorie a mineritului.

Ioan Piso, directorul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, arată că Roşia Montană este importantă şi din punctul de vedere al epocii moderne, pentru aici că există şi un complex bine închegat de aşezare minieră din secolele XVIII-XIX, în ciuda tututor distrugerilor din perioada comunistă.

În plus, specialiştii în arheologie şi restaurare susţin că proiectul Roşia Montană nu poate fi pus în aplicare pentru că unul dintre masivele muntoase ce urmează să fie doborâte, Cârnic, a devenit recent monument istoric. Lista monumentelor istorice se actualizează la un interval de patru ani.
O nouă listă

Dacă atunci când a fost întocmit proiectul, doar o parte din masiv era declarată monument istoric, din decembrie anul trecut întregul masiv muntos a intrat sub protecţia legii ca urmare a galeiilor medievale şi contemporane descoperite în ultimii ani. Compania canadiană suţine că o echipă de specialişti în cercetarea arheologică subterană va cere descărcarea arheologică, adică declararea terenului ca fiind fără importanţă din acest punct de vedere. 
" Reabilitarea galeriilor romane şi amenajarea centrului istoric ar putea asigura necesităţile actualei populaţii de acolo. "
Ioan Piso
directorul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei


" Este normal să mă opun. Nu consider oportun ca localitatea să fie inclusă în circuitul UNESCO. Acest lucru este făcut pentru a împiedica mineritul în zonă. "
Eugen Furdui
primarul din Roşia Montană

" Nu sunt oamenii de vină, ci aceia care ne conduc. Este foarte simplu pentru ei să-şi ia mâinile de pe Roşia Montană. "
Zeno Cornea
localnic


" Impermea­bili­­zarea iazului de decantare este una dintre problemele proiectului. Argumentul cum că roca din zonă este impermeabilă este fals. La faţa locului observi că este sfărâmicioasă. "
Raul Mureşan
cercetător

Intrarea în UNESCO, o alternativă
Multe voci din mediul academic şi cultural, printre care organizaţiile Pro Patrimonio, ICOMOS România, Asociaţia "Arhitectura. Restaurare. Arheologie" sau Asociaţia Heritage alături de Academia Română au luat poziţii publice favorabile includerii Roşiei Montane în circuitul UNESCO.
Căutătorii de aur de diverse confesiuni care s-au perindat pe la Roşia Montană au lăsat în urma lor numeroase biserici  Foto: Andreea Ofiţeru
Specialiştii spun că regiunea din inima Apusenilor are toate atuurile pentru a fi inclusă în lista universală a monumentelor protejate şi are toate şansele să se dezvolte prin turism cultural, asemeni zonei din Nordul Moldovei. Argumentele lor arată că prin monumentele existente la Roşia, localitatea auriferă îndeplineşte cele trei condiţii puse de UNESCO pentru intrarea în patrimoniul universal: să aibă valoare universală excepţională, să păstreze în proporţie mare toate acele elemente care caracterizează situl şi să conserve nealterat caracterul şi substanţa patrimoniului sau cultural.

„Este importantă şi asocierea dintre Roşia Montană şi una dintre cele mai importante surse ale dreptului roman, tabliţele cerate descoperite aici în secolele XVIII şi XIX", precizează Ştefan Bîlici, unul dintre arhitecţii care s-a ocupat de documentaţia pentru UNESCO. Cel care se opune acestei idei este însă Eugen Furdui, primarul localităţii: "Este normal să mă opun. Nu consider oportun ca localitatea să fie inclusă în circuitul UNESCO. Acest lucru este făcut pentru a împiedica mineritul în zona, iar aici avem o tradiţie".  

Rosia Montana, in dezbatere publica la Ministerul Mediului

Oricine vrea sa isi sustina parerea cu privire la proiectul de exploatare aurifera de la Rosia Montana poate trimite un e-mail Minsterului Mediului, in perioada 1 martie – 1 aprilie 2011.
Propunerile, comentariile si observatiile publicului ar trebui sa fie formulate pe tema completarilor la documentatia initiala de evaluare a impactului asupra mediului, depuse de Rosia Montana Gold Corporation la sfarsitul anului trecut.
 E-mailurile pot fi trimise la adresa gabriela.osiceanu@mmediu.ro , iar scrisorile la Ministerul Mediului si Padurilor, Directia Controlul Poluarii si Evaluare Impact, Bdul Libertatii nr. 12, sector 5 Bucuresti.


Atasam materialul pe care Grupul pentru salvarea Rosiei Montane din cadrul A.S.E. Bucuresti l-a trimis la Ministerul Mediului  zilele acestea:
 
Referitor:Dezbaterea proiectului privitor la Rosia Montana

Avem trei feluri de observatii critice:
I. Observatii generale
1) Documentatia  pentru obtinerea acordului de mediu  (studiul EIM , certificatul de urbanism  etc.)  se bazeaza pe o licenta de exploatare, Licenta nr. 47/1999,  care nu este pentru proiect. RMGC nu este “titularul” proiectului, ci  doar “autorul” proiectului, pentru ca nu detine ca titular o licenta de exploatare pentru proiect, ci detine ca titular  Licenta nr. 47/1999,  care era pentru mina veche, exploatata de Minvest, inchisa in 2006. (RMGC a facut explorari (iarasi ilegal) cu Licenta 47 care era de exploatare).  Acordul de mediu se obtine dupa ce a fost emisa licenta de exploatare:
Legea minelor 85/2003, Art. 22.
(1) Inceperea activitatilor miniere prevazute in licenta se autorizeaza in scris de catre autoritatea competenta, in termen de pana la 180 de zile de la intrarea in vigoare a licentei, dupa prezentarea de catre titular, cumulativ, a urmatoarelor documente:
... b) dovada constituirii garantiei financiare pentru refacerea mediului;
....d) acord/autorizatie de mediu; ...
    e) pentru explorare – avizul autoritatii competente pentru programul anual de lucrari; pentru exploatare – avizul autoritatii competente pentru programul anual de exploatare; ...”
2) Mai mult, perimetrul licentei 47 a fost marit de catre ANRM,   contrar legilor Minelor 61/1998  si 85/2003 pe care trebuia sa le apere, astfel ca toate operatiile de explorare, cercetare arheologica, descarcari de sarcina arheologica,  studiu EIM, certificat de urbanism etc. se bazeaza pe un perimetru ilegal.
Legea Minelor 61/1998,  Art. 11 (2):
Prevederile licentei raman valabile pe toata durata acesteia, in conditiile existente la data incheierii”,
iar Legea Minelor 85/2003, Art. 60 (1):
Prevederile licentelor de explorare si/sau exploatare aprobate de Guvern   raman valabile pe intreaga lor durata, in conditiile in care au fost incheiate”.
Normele la Legea nr. 85/2003 spun, la Art. 31:
Prin licenta de exploatare se stabilesc: durata acesteia, perimetrul de exploatare, cantitatea de rezerve propusa a fi exploatata, ...”,
iar faptul ca perimetrul  la care se refera  o licenta  inseamna  denumire perimetru si coordonate topogeodezice rezulta  din Art. 44 (2) a) sau din  Art. 74 (1) a)  din Normele la Legea 85/2003.
Perimetrul a fost modificat astfel de catre ANRM, prin anexe ilegale la licenta 47:
  • perimetrul initial era  de aproximativ  1200 ha, si era orientat est-vest; aproape sigur  nu continea masivul Carnic;
  • a fost marit in 1999, la 2122 ha, ca sa contina  si Carnicul cel putin;
  • a fost marit in 2001, la 4282 ha ([DP], pag. 8), adica la toata suprafata comunei Rosia Montana (16 sate),
  • a fost micsorat in 2004, la 2388 ha, si este orientat nord-sud
(s-a ajuns astfel  la situatia absurda – si ilegala  - ca perimetrul licentei nu mai continea uzina de prelucrare din Gura Rosiei, folosita de Rosiamin pana in 2006).
3) In absenta licentei de exploatare pentru proiect,  orice modificare a planurilor urbanistice este netemeinica si nelegala. Modificarile se fac dupa acordarea licentei:
Legea minelor 85/2003, Art. 41:
(1) Autoritatea competenta va informa in scris, in termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a licentelor de exploatare, consiliile judetene, consiliile locale si prefecturile judetene in raza  carora se afla perimetrele concesionate despre activitatile miniere si perimetrele concesionate prin aceste licente.
(2) In termen de 90 de zile de la primirea informarii prevazute la alin. (1), consiliile judetene si consiliile locale vor modifica  si/sau vor actualiza planurile de amenajare a teritoriului si planurile urbanistice generale existente pentru a permite executarea tuturor operatiunilor necesare desfasurarii activitatilor miniere  concesionate.
4) Mai mult, in decembrie 2008, este anulat definitiv in justitie certificatul de descarcare arheologica pentru masivul Carnic, iar in octombrie 2010, Carnicul este repus pe Lista monumentelor istorice. Deci, RMGC  trebuie sa modifice proiectul sau cu 4 mine intr-unul cu 3 mine.
5). RMGC  face  explorari la Rosia Montana de  13 ani, desi Legile minelor 61/1998 si 85/2003  prevad ca durata explorarilor  este de maxim 5+3 =8 ani. Deci, incepand cel tarziu cu  2006, explorarile la Rosia Montana sunt ilegale !  

6). Minvest a facut exploatare   la Rosia Montana, tot pe baza licentei 47/1998, pana  in 2006, cand mina veche a fost inchisa. Licenta 47 trebuia sa fie de atunci anulata, dar ea este mentinuta activa de ANRM  pentru interesul lui RMGC (Gabriel Resources Ltd.).
7. Efectuarea de activitati miniere la Rosia Montana este interzisa de  Legea minelor nr. 85/2003, Art. 11,  deoarece  exista situri arheologice de interes deosebit, protejate inca din 2000. Deci, incepand cu 2003,  explorarile si cercetarile arheologice si descarcarile de sarcina arheologica etc.  trebuiau sa fie stopate:
Legea minelor 85/2003, Art. 11.
(1)  Efectuarea de activitati miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervatii naturale, zonele de protectie sanitara si perimetrele de protectie hidrogeologica ale surselor de alimentare cu apa, precum  si instituirea dreptului de servitute pentru activitati miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.
(2) Exceptiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotarare a Guvernului, cu avizul autoritatilor competente in domeniu si cu stabilirea de despagubiri si alte masuri compensatorii.
In concluzie, RMGC trebuie sa obtina mai intai licenta de exploatare  pentru proiectul sau si abia apoi sa ceara  certificatul de urbanism si acordul de mediu.
In consecinta, consideram ca toate aceste documente  depuse de RMGC nu trebuie luate in considerare si cererea de obtinere a acordului de mediu trebuia respinsa.  
II. Observatii  legate de procedura
Amintim ca RMGC a  mai  depus  in octombrie 2002 documentatia  necesara  declansarii procedurii de obtinere a acordului de mediu. Documentatia  a inclus si documentul numit  „Proiectul Rosia Montana”,  de 54 pagini,  bazat  eronat tot pe  Licenta de exploatare 47/1999, care  avea atunci  perimetrul de 4282 ha; documentul      prevedea in graficul general  depunerea  in ianuarie 2003 a  “Raportului asupra studiului de impact social si asupra mediului (EIA)”,  emiterea acordului de mediu  in iulie 2003, iar in septembrie 2003 era prevazuta inceperea etapei de constructie.
Dar RMGC nu a depus  la termenul stabilit  “Raportul asupra studiului  EIM” ; mai mult,  in urma  opozitiei la proiect a asociatiei Alburnus Maior  (www.rosiamontana.org), a Bisericii catolice si a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Romania, a rapoartelor negative complexe ale Academiei Romane din martie si mai 2003 (www.acad.ro) si ale Grupului de Salvare a Rosiei Montane din Academiei de Studii Economice din  august 2002 si  mai 2003,   in urma protestelor ICOMOS  si a peste 1000 istorici si arheologi din intreaga lume, in urma protestelor organizatiilor ecologiste,  compania RMGC si-a retras  in iunie 2003 documentatia depusa in octombrie 2002, fara sa se faca  cunoscut acest lucru  opiniei publice  (dupa siinta noastra).
De faptul ca RMGC si-a retras documentatia am aflat  abia in iulie 2004, cu ocazia publicarii in M.O. Nr. 605/6.Vii.2004 a H.G. Nr. 926 din 10 iunie 2004, prin care se aproba Protocolul incheiat la 16 septembrie 2003  la Budapesta, la intalnirea de constituire a Comisiei mixte romano-ungare pentru protectia   mediului.  Protocolul spune ca la punctul 6 al ordinei de zi s-a discutat despre „colaborarea privind schimbul de informatii referitoare la proiectul Rosia Montana”;  printre altele:
Partea romana a informat partea ungara ca in cursul lunii iunie a.c. investitorul si-a retras documentatia depusa in luna octombrie 2002, in vederea  declansarii procedurii de autorizare din punct de vedere al protectiei mediului. Cu aceasta ocazie au solicitat reluarea procedurii de autorizare in conformitate cu noile reglementari nationale, armonizate in totalitate cu legislatia Uniunii Europene. Pana in prezent, investitorul nu a prezentat documentatia necesara.
 In dec. 2004, RMGC a depus din nou documentatia pentru obtinerea acordului de mediu, tot  ilegal pe baza Licentei 47/1999, care avea acum perimetrul de 2388 ha. In 2006, a depus cele 33 volume privitoare la Studiul EIM. Au urmat mii de observatii negative la adresa proiectului facute de diversi specialisti, ONG-uri etc. In loc ca proiectul sa  fie respins, prin neacordarea acordului de mediu,  i s-a cerut RMGC sa imbunatateasca proiectul, tinand cont de observatiile facute. Acum se analizeaza imbunatatirele la proiect aduse de RMGC si probabil ca in urma observatiilor critice, i se va permite din nou sa-si imbunatateasca proiectul si tot asa, pana ce proiectul va primi acordul de mediu ?
Unde s-a mai pomenit (la ce fel de proiecte nationale sau internationale) ca daca nu ai facut bine proiectul de la inceput, sa ti se permita sa tot vii cu imbunatatiri ? Consideram procedura adoptata de Ministerul Mediului ca inaccepatibila si neconforma cu uzantele, partinitoare  cu compania straina.

III. Observatii la documentatia
Vol 1: Note explicative, Aducerea la zi a Raportului de Evaluare a Impactului (EIM) asupra mediului, al Proiectului Rosia Montana
     - Pag. 18   OUG nr 68/2007 privitor la raspunderea de mediu cu referire la prevenirea si repararea prejudiciului asupra mediului care implementeaza in legislatia romana prevederile Directivei 2004/85/CE,  completate cu art.15 al Directivei Parlamentului European si a Consiliului 2006/21/CE din 15 martie 2006 privind raspunderea pentru mediul inconjurator: acest OUG la art.33 si 34 stipuleaza instituirea unui sistem menit sa asigure crearea unor garantii financiare privind obligatiile ce revin conform acestui act normativ. Instituirea acestui sistem urmeaza a se face printr-o Hotarare de Guvern, hotarare ce nu a fost inca emisa.
   - Pag. 27    Costurile de inchidere si monitorizare postinchidere se opresc in anul 27 de la inceperea exploatarii, ori in Studiul de Evaluare a Impactului de Mediu, vol. 28 pag.39, la estimarile perioadelor necesare pentru inchiderea si postinchiderea exploatarii, in cazul controlului exfiltratiilor prin corpul barajului iazului de decantare se prevede intervalul de 50 – 100 ani.   Studiul EIM vol 17, pag. 56-65 mentioneaza ca Directiva Uniunii Europene privitoare la deseurile miniere (Preambul, paragraful 22) prevede ca „este necesara stabilirea unor proceduri de monitorizare si in timpul fazei de postinchidere a amenajarilor de depozitare a deseurilor; dupa inchiderea investitiei, monitorizarea este necesara atata timp cat un anumit impact negativ asupra mediului nu poate fi exclus cu siguranta”. Ori, pericolul pentru degradarea mediului ramane permanent pe platforma Rosia Montana, gestiunea apelor acide, de pilda, va trebui asigurata pe termen infinit (vol.8 pag.136-137 din EIM).
        Intr-o aproximare a numarului de salariati ce raman pe platforma dupa inchiderea investitiei (Paul Bran-coordonator:Dimensiunea economica a impactului de mediu- studiu de caz Rosia Montana,  Editura ASE, Buc. 2004,  pag.135)  se  aprecia la 6o necesarul de personal care sa asigure operarea instalatiilor de tratare a apelor acide, monitorizarea pericolului de mediu (halde, baraj, cariera cu ape uzate, magazii si depozite cu materiale contaminate etc), intretinerea instalatiilor, retelelor de apa, a drumurilor, laborator, interventii in caz de avarii, paza etc. Aceste activitati si necesarul de personal, pe termen infinit, au nevoie de un buget anual pentru gestiunea platformei postinchidere si de o entitate organizatorica cu statut de functionare. De unde se vor asigura, anual, sumele necesare gestionarii platformei pe termen foarte indelungat, stiind ca obligatiile investitorului se opresc in anul 27 de la inceperea exploatarii ?
     - Pag. 71  Strategia de dezvoltare durabila   a Romaniei. Investitorul are mari dificultati de a aborda  conceptul de dezvoltare durabila la exploatarea minereurilor de aur si argint cu  tehnologia prin cianurare, stiut fiind ca:
  • dintr-o tona de minereu, 10-15 grame se valorifica, restul ramane ca deseu. Se adauga la acesta si materialul derocat, regasit ca halde cu pericol potential de alunecare pe termen indelungat;
  • zacamantul de aur si argint se epuizeaza in timpul unei singure generatii umane (18 ani), ori conceptul de dezvoltare durabila include  principiul ca  nici o resursa naturala, minerala sa nu se epuizeze in timpul unei singure generatii umane, defavorizand urmatoarele generatii  umane de a se bucura de aceeasi resursa;
  • dupa 16-18 ani de la inceperea exploatarii, cei 270-840 salariati vor deveni someri, cu un potential de supravietuire mult diminuat decat inainte de a incepe exploatarea aurului si a argintului;
  • vol.8 al EIM: paginile 178, 180 si 181 atrag atentia ca infrastructura de productie ce devine inutila dupa inchiderea exploatarii va fi dezasamblata, vanduta sau reciclata pe masura posibilitatilor.Materialele inerte vor putea ramane pe amplasament sau vor fi depozitate intr-un loc special amenjat. Toate deseurile periculoase vor fi depozitate la un depozit autorizat. Utilajele tehnologice vor fi depozitate intr-un depozit special amenajat.Toate rezervoarele dupa denocivizare vor fi depozitate intr-o amenajare speciala destinata acestui scop. Solul contaminat poate fi indepartat in afara amplasamentului uzinei si depozitat in cadrul unei amenajari  autorizate. Intreg volumul de uleiuri, vaselina utilizata, apa de spalare si solventi vor fi colectati, trecuti prin dispozitive de separare si depozitati in rezervoare cu pereti dubli. Cine este gestionarul acestor depozite special amenajate? Pe ce spatii se amplaseaza, cine asigura plata gestiunii, cat timp aceasta gestiune trebuie sa fie efectiva ? Investitorul ce raspundere isi asuma, conform principiului  ”Poluatorul plateste” ?
            Se mai poate vorbi de dezvoltare durabila sau ramane o gluma plina de cinism   la adresa locuitorilor ce vor pazi, la infinit, depozitele special amenjate?
- Pag. 72  Planul National Strategic pentru Dezvoltarea Rurala prevede: modernizarea structurii duale a agriculturii; mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului; dezvoltarea turismului. Cum raspunde Studiul EIM la aceste obligatii ale Strategiei ? Reluam, pentru raspuns, datele investitorului inserate in vol. 13, pag.31 a EIM, care prevede ca urmare a functionarii investitiei:
  • suprafata de teren neproductiv va creste, de la 5% initial  la 64,4% ;
  • suprafata fanetelor va scadea, de la 60% la 29%;
  • padurile dupa deforestare isi vor reduce suprafata, de la 17,7% la 5,6%;
  • zonele carstice cresc ca suprafata, de la 12% la 64,3%;
  • o parte a populatiei va fi relocata sau stramutata.
        Concluzia este evidenta: investitia  reduce capacitatea locuitorilor de a supravietui pe baza resurselor naturale  actuale. Daca se adauga la tabloul dramatic de mai sus si somajul fostilor  angajati, situatia este dezastruoasa. Si atunci se pune intrebarea:  cui i-a folosit investitia ?
    - Pag. 79   Romania primeste in urma exploatarii aurului si a argintului, sub forma de taxe, impozite, dividende, redeventa o suma de 1,72 mild USD, fara a lua in calcul cheltuielile ce vor trebui efectuate dupa anul 27 de la inceperea  exploatarii. Dar, participarea statului la RMGC a scazut practic la 0,6% (potrivit  unui articol publicat pe site-ul BURSA On Line, editia din 18.01.2010) in urma majorarii de capital  din decembrie 2009.  Proiectul a devenit astfel complet inacceptabil  din punct de vedere economic. Propunerile autorilor prezentului material sunt:
  • Evaluarea cheltuielilor pentru gestiunea platformei postinchidere pentru urmatorii 100 de ani si corectarea veniturilor statului roman, in aceasta situatie.
  • Respingerea proiectului si dizolvarea RMGC,  deoarece contravin interesului national (Constitutie, Art. 135 si Art. 136).
  • Inlocuirea  in Legea minelor (si in Constitutie) a  veniturilor din redeventa ca urmare a concesiunii perimetrului exploatarii cu un aranjament de tip  Production Sharing Agreement, propunere  facuta si  de Academia Romana, prin care cele doua parti sa-si imparta veniturile din exploatare conform unei proportii stabilita de lege .
- Pag. 117, 120, 121  Se considera barajul iazului de decantare foarte sigur fata de avarii posibile. Nu punem la indoiala datele din documentatia investitorului, ne exprimam numai  nedumerirea ca in perioada 1970 – 2003 au fost inregistrate, in lume, 59 avarii majore la digul lacului de decantare cu 700 victime umane. In ultimii 10 ani,   asemenea accidente s-au intamplat la 14 baraje, iar in SUA, pe termen lung,  s-au raportat 185 avarii majore. Intrebarea care ne nelinisteste este urmatoarea: toate  aceste baraje au fost prost proiectate, prost construite ?  ce s-a intamplat in realitate si care nu se va intampla la Rosia Montana? Se poate considera ca toti investitorii au garantat pentru siguranta barajelor lor si se presupune ca au facut aceasta pe baza de argumente tehnice: ce scapa intelegerii realitatii ?
   Sursa datelor: Tailings Dam Incidents, U.S.Committee on Large Dams – USCOLD, Denver, Colorado, ISBN 1- 884575-03-X, preluat dupa Ad Astra< www.ad-astra.ro> si Declaratia Parlamentului German din 27 octombrie 2000 prin care se interzice folosirea tehnologiei cu cianuri la extragerea aurului.
    
    - Pag. 117, 120, 121  Se considera barajul iazului de decantare foarte sigur fata de avarii posibile. Numai ca intre un studiu  platit  de RMGC, adica de partea interesata, si opiniile dezinteresate ale unor specialisti de la Institutul de geologie al Romaniei, dam crezare celor din urma, care spun:
- Exista riscul  poluarii panzei freatice:
Scurgerile de ape acide datorate mineritului de roca sunt apreciate ca fiind cele mai mari probleme ecologice asociate cu mineritul.
Iazul de decantare de pe valea Cornii … este asezat partial pe gresii permeabile si afectate de fracturi. Din acest motiv, iazul proiectat pe valea Cornii este o bomba ecologica cu pericol permanent.” (Ing. Andrei Justin, fost director stiintific la Institutul de Geologie al Romaniei)
“Recent, exploratoarea romanca Uca Marinescu a surprins in calatoria ei in jurul lumii imagini dezolante  despre dezastrul ecologic lasat in urma de exploatarea  miniera cu cianuri  din Yellowknife, Canada;  activitatea miniera din zona a fost sistata din cauza efectelor produse de deseurile cu  cianura.  Exploratoarea Uca Marinescu spune ca autoritatile locale cheltuiesc anual aproape 1 miliard de dolari (CD ?)  doar pentru a tine solul inghetat, astfel incat sa nu permita raspandirea noxelor provenite din lacul de cianura”. (http:// www.romania-actualitati.ro/dezastrul_ecologic_din_yellowknife_in_imagini-13 ...)
     
             - Exista riscul alunecarilor de teren:
Structura geologica de sub localitatea Rosia Montana este formata din roci care nu permit exploatarea la suprafata (rocile sunt constituite din marne, argile, gresii si gipsuri badenian care stau pe Wildflysch predominant argilo-grezos (campanian)); in urma excavarilor, apa de la ploi va patrunde la nivele inferioare si terenul va aluneca” (ing. Sever Bordea, Institutul de Geologie al Romaniei).
        
             - Consideram inoportuna varianta cu un singur iaz de decantare; consideram ca trebuiau proiectate mai multe iazuri de decantare, mai mici. Sa observam ca Mina Martha din Noua Zeelanda, inchisa in 2010, care a prelucrat anual a 10-a parte din cat isi propune RMGC, a avut doua iazuri de decantare.

         
21 Martie 2011                  

Prof. dr. Florina Bran
Prof. dr. Afrodita Iorgulescu
Prof. dr. Victor Manole
Conf. dr. Ildiko Ioan
Conf. dr. Carmen Valentina Radulescu
Lect. dr. Ovidiu Maican
Ing. Ec.  Gheorghe Manea, fost cercetator la  Institutul de Cercetari Economice al
                                                                        Academiei Romane