Marea pacaleala de la Rosia Montana

(Formula AS - nr.949, decembrie 2010)

In locul acestei imagini, va fi o gaura neagra in peisaj

Un proiect dezastruos si criminal

Se stie ca tot ce e rar e scump. Aristotel adauga: "deci un cal rapciugos este scump". Desi demonstratia este logica, concluzia este inexacta. Aceasta problema o intalnim frecvent in comunicarea publica, unde oamenii nu au timp sa analizeze fiecare fraza. De ani de zile asistam la o puternica si agresiva campanie de promovare a proiectului de la Rosia Montana, exact dupa acest sistem. Aur exista, e adevarat, nevoie de bani avem, iar adevarat, dar aceasta nu inseamna ca proiectul este bun. Din contra, el este dezastruos si criminal. Din punct de vedere economic se vehiculeaza niste sume enorme, pe care le-am avea de castigat noi, 

cetatenii, prin statul roman. Aici este insa si primul cal rapciugos: de 20 de ani, "ei" se imbogatesc, iar "noi" saracim, desi spun ca proiectele si legile sunt in interesul nostru, al tuturor. Al doilea cal rapciugos este ca promotorii acestui proiect nu spun nimic despre faptul ca acele sume reprezinta doar 4% din profit. Ca exemplu, in tarile occidentale, Statul cere pana la 80% si chiar si in tarile africane, unde unele companii private fac legea, statul cere 10%. Si nu este destul. A fost calculat ca cei 4% nici macar nu vor acoperi costurile de intretinere ale barajului care va stoca reziduurile de cianura. Adica, bogatiile nationale de care se vorbeste sunt, de fapt, un cal mare, dar foarte rapciugos.

Ne fura, ne mint, iar acum ne si otravesc

Proiectul minier de la Rosia Montana doreste crearea celei mai mari mine deschise din Europa, ceea ce inseamna distrugerea totala a muntilor. Pentru a face ca afacerea sa fie cat mai profitabila, costurile trebuie sa fie minime, motiv pentru care tehnologia care ar urma sa fie utilizata este una extrem de simpla: muntii sunt faramitati prin dinamitare, urmand ca apoi aurul sa fie extras prin spalarea lor cu solutie de cianura. S-a calculat ca reziduurile de cianura ar trebui sa fie stranse intr-un lac de acumulare care ar acoperi 600 de hectare, insumand 196,4 milioane de tone de reziduuri de cianura (de 3-4 ori mai mare decat Lacul Tarnita). 

Lacul in care se vor varsa cianuri

Amintind de accidentul de la Baia Mare, Fritz Schlingemann, reprezentantul pentru Europa al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Protectia Mediului, avertiza: "In stadiul de dezvoltare in care se gaseste Romania, care are probleme serioase cu inundatiile si cu alte dezastre naturale, nu este pregatita sa faca fata unui asemenea risc. Imi pare foarte rau sa spun, dar nici una dintre propunerile facute cu ocazia accidentelor de la Baia Mare nu a fost luata in serios de catre guvernul roman". 
Si mai mult: nu doar ca exista riscul de a nu mai putea bea apa in toata Transilvania, dar solutia de cianura se evapora din ce in ce mai puternic la peste 25 de grade. Noi respiram acel aer. Va fi un adevarat genocid!
Iar crima nu este facuta doar asupra noastra, ci si asupra copiilor nostri. Acele milioane de tone de cianura vor ramane sute de ani in mijlocul tarii si vor impiedica orice alta activitate, desi se spune ca investitiile efectuate sunt benefice. Dar drumul care duce la lacul cu cianuri nu va duce nicaieri, fiindca lacul nu va deveni niciodata atractie turistica. Nemaipunand la socoteala ca o astfel de rana reduce valoarea turistica a intregilor munti Apuseni. 

O crima si la adresa trecutului

Crima asupra prezentului si asupra viitorului, proiectul este o crima si la adresa trecutului nostru. Rosia Montana este cea mai veche asezare documentata din Romania (Alburnus Maior), cu un trecut impresionant: temple, un edificiu cu un hipocaust, necropole, vestigii ale minerilor din toate timpurile care au colonizat Alburnus Maior, galerii de mina romane si alte numeroase "comori". 

Nu se implica goldul intr-o capita de fan!

Este un loc extrem de valoros, nu numai datorita acestor vestigii, ci si datorita faptului ca satul, colonizat de numeroase popoare in decursul istoriei, poseda 41 de case in patrimoniul national, 10 biserici (catolice, ortodoxe, reformate etc.) si inca multe alte lucruri de interes cultural si istoric, cum ar fi interesantele utilaje pentru minerit. Comorile culturale de la Rosia Montana "sunt cele mai solide si sfinte documente ale ontogenezei poporului roman, ce nu pot fi distruse sub nici un motiv. Distrugerea acestor dovezi, cele mai convingatoare asupra latinitatii poporului roman, ar constitui un act criminal la adresa istoriei si a viitorului neamului nostru". (Ziarul Faclia, 6-7 februarie 2010, p.6.)
Cu toate ca Academia Romana, numerosi profesori din diferite Universitati din tara (ne-angajati politic), Biserica Ortodoxa Romana si altii au atras atentia politicienilor asupra acestui adevarat prapad economic, de mediu si cultural, majoritatea oamenilor politici sprijina proiectul. Este cunoscut faptul ca pentru aur oamenii au fost si sunt in stare sa-si omoare copiii si fratii. De ce nu si niste bieti alegatori?

RADU BARNA,lector al Facultatii de "Studii Europene" a Universitatii "Babes Bolyai" din Cluj, profesor asociat la Universitatea din Magdeburg, Germania

Vesti bune de pe "frontul" din Apuseni
Comisia Parlamentului pentru relatia cu UNESCO sustine includerea Rosiei Montane in patrimoniul mondial

Foto: Dumitru Budrala

Pe 2 decembrie 2010, Comisia Unita a Camerei Deputatilor si a Senatului Romaniei pentru UNESCO, condusa de Horea Uioreanu (PNL), presedinte, Andrei Sava (PDL), vicepresedinte, si Madalin Voicu (PSD+PC), secretar, si-a anuntat sprijinul oficial pentru includerea Rosiei Montane in patrimoniul UNESCO, un act decisiv, care ar salva-o de la distrugere. "Statul roman, semnatar al Conventiei Mondiale pentru Patrimoniu, prin institutiile abilitate, este cel care decide obiectivele pasibile sa fie incluse in patrimoniul cultural universal, respectiv introducerea sitului Rosia Montana pe lista tentativa a UNESCO". Ca urmare, Comisia Unita a Camerei Deputatilor si a Senatului Romaniei "se angajeaza sa sustina includerea sitului Rosia Montana pe lista tentativa, prin toate mijloacele aflate la dispozitia sa."

Uniunea Arhitectilor din Romania 
"Distrugerea Rosiei Montane echivaleaza cu radierea din istoria nationala a doua milenii de existenta"

Nici Uniunea Arhitectilor din Romania nu accepta distrugerea Rosiei Montane. Intr-un amplu comunicat dat publicitatii (dar nepublicat de presa centrala care, spre rusinea ei, a cedat santajului publicitatii, practicat de compania RMGC) se spune: "Uniunea Arhitectilor din Romania, preocupata de dezvoltarea echilibrata si sustenabila a teritoriului national, apreciaza ca proiectul RMGC, sustinut de administratia centrala, contravine principiilor incluse in acte normative internationale si continentale la care Romania a aderat. Prin acceptarea proiectului RMGC se va constata iarasi diferenta dintre angajamentele si actiunile conducerii de la Bucuresti. Sacrificiu de imagine care nu se justifica din punctul de vedere al rezultatului de perspectiva. Pentru ca, in final, zona de interventie a RMGC va ramane greu de utilizat. Va consta jumatate din halde si iazuri de decantare a cianurilor (fara fasiile de protectie necesare) si jumatate dintr-un peisaj desfigurat (ecologizat sau nu), punctat cu ramasite risipite ale istoriei locale. Ceea ce echivaleaza cu radierea din teritoriul Romaniei a unei parti notabile din suprafata unui judet, iar din istoria nationala, a doua milenii de existenta. Avem de ales intre economie pe termen scurt si cultura pe termen lung".

Declaratia comuna a Pro Patrimonio, ICOMOS si a Academiei Romane prin care organizaţiile îşi exprimă îngrijorarea faţă de proiectul menţionat şi cer autorităţilor române, reprezentate în acest caz de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, să protejeze patrimoniul inestimabil al Roşiei Montane şi să nu dea curs proiectul minier.

Declaraţie comună

Specialişti în domeniul patrimoniului cultural şi natural s-au întrunit la Bruxelles în ziua

de 30 Noiembrie 2010, la iniţiativa organizaţiei Pro Patrimonio1, sub patronajul

europarlamentarului român Daciana Sârbu. Scopul întâlnirii a fost rediscutarea sitului

istoric minier Roşia Montană (anticul Alburnus Maior), parte unică şi inestimabilă a

patrimoniului universal, aflat în pericol de iminentă dispariţie dacă proiectul de

exploatare minieră propus de compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) va

primi aviz favorabil din partea Statului Român.

Această conferinţă se înscrie în linia îndelungatei campanii declanşate în urmă cu

mai mulţi ani de Pro Patrimonio, ICOMOS2 şi Academia Română3, prin care

organizaţiile îşi exprimă îngrijorarea faţă de proiectul menţionat şi cer autorităţilor

române, reprezentate în acest caz de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, să

protejeze patrimoniul inestimabil al Roşiei Montane şi să nu dea curs proiectul minier.

Studiile prezentate de arheologul Horia Ciugudean şi arhitecţii Virgil Apostol şi

Ştefan Bâlici au pus în lumină valoarea excepţională a sitului, prin prezentarea celor mai

importante componente ale patrimoniului cultural al Roşiei Montane care îl recomandă

ca un sit potenţial pentru Lista Patrimoniului Universal: vestigii ale celui mai complex şi

1  Pro Patrimonio este o organizaţie non-guvernamentală a cărei misiune este salvarea, protejarea,

conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului istoric în pericol al României, precum şi contribuţia la reconstrucţia ţării. În 2004, ca urmare a primei vizite a d-lui. Şerban Cantacuzino, fondatorul organizaţiei, la Roşia Montană, Pro Patrimonio a organizat un seminar dedicat valorilor patrimoniului cultural al acestui sit la Royal Geographical Society, la Londra. De atunci Pro Patrimonio s-a alăturat campaniei ‘Salvaţi Roşia Montană!’ prin proiecte de susţinere, organizând vizite şi găzduind evenimente.

2  ICOMOS, Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor, este o organizaţie profesională care

numără în momentul de faţă mai mult de 9500 membri. ICOMOS acţionează pentru conservarea şi

protejarea patrimoniului cultural şi natural în întreaga lume. Organizaţia a adoptat rezoluţii privind valorile de patrimoniu ale Roşiei Montane şi pericolul la care situl este supus: Rezoluţia nr. 4 adoptată de a 16-a Adunare Generală, întrunită la Québec, Canada, în octombrie 2008; Rezoluţia nr. 8 a celei de-a 15-a Adunări Generale, întrunită la Xi’an, China, în octombrie 2005; Rezoluţia nr. 15 adoptată la conferinţa de la Pécs, Ungaria, desfăşurată între 22 şi 27 mai 2004; Rezoluţia adoptată la a 14-a Adunare Generală, întrunită la Cascada Victoria, Zimbabwe în octombrie 2003; Rezoluţia nr. 20 adoptată de a 13-a Adunare Generală, întrunită la Madrid, Spania, în decembrie 2002; scrisorile deschise semnate de fostul preşedinte ICOMOS, Michael Petzet, în iunie 2007 şi de actualul preşedinte, Gustavo Araoz, în noiembrie 2008, adresate celor mai înalte autorităţi ale statului român: preşedintelui, primului ministru, miniştrilor.

3  Academia Română a luat fiinţă în 1866 şi este cel mai înalt for ştiinţific independent al ţării. Începând din 2003 Academia Română a făcut publice mai multe articole şi rapoarte referitoare la Roşia Montană şi a remis declaraţii prin care a solicitat autorităţilor române să nu aprobe proiectul minier propus la Roşia Montană.

extins sistem de exploatare minieră auriferă antică cunoscut până la ora actuală pe

întinsul întregului Imperiu roman; peisajul minier unic moştenit din epocile romană,

medievală, modernă şi contemporană (până la jumătatea sec. XX); târgul minier, reflex al

epocii preindustriale şi, nu în ultimul rând, singularitatea anticului Alburnus Maior în

cultura universală, dobândită graţie vestitelor tăbliţe cerate romane descoperite aici în

secolul al XVIII-lea.

Analiza biodiversităţii şi a habitatelor naturale prezentată de botanistul Andrew

Jones (Marea Britanie) a ilustrat numeroase specii de plante rare, puse sub cele mai

înalte forme de protecţie prin mecanismele naţionale şi europene, precum şi

biodiversitatea excepţională a zonei, cu habitate constituite în perioada daco-romană şi

menţinute doar datorită practicilor agriculturii tradiţionale. În acelaşi timp, autorul a

atras atenţia asupra ireversibilităţii oricărei acţiuni distructive.

În faţa acestei palete de valori şi a ameninţării reprezentate de intenţionata

reluare a mineritului în carieră deschisă, dl. Zsolt Visy, reprezentantul delegat al

ICOMOS la conferinţă, a vorbit despre numeroasele luări de poziţie ale acestei

organizaţii în sprijinul salvării Roşiei Montane şi a reiterat apelurile de salvare şi punere

sub o protecţie eficientă prin mecanismele naţionale şi internaţionale. Pe lângă aceasta,

Dl. Visy a făcut o binevenită demonstraţie cu privire la justeţea şi necesitatea demersului

de clasare a sitului Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial. Argumentele d-sale

s-au bazat pe confruntarea valorilor culturale ale acestui sit cu criteriile UNESCO de

clasare în Lista Patrimoniului Mondial, o confruntare în urma căreia calităţile

excepţionale ale sitului Roşia Montană au ieşit cu vigoare în evidenţă.

Tragedia locuitorilor Roşiei Montane, abandonaţi de autorităţile publice, locale şi

naţionale, în faţa unor presiuni enorme (financiare şi propagandistice) şi împiedicaţi de

reglementările de urbanism aflate în vigoare să îşi asigure propria existenţă, reduşi în

consecinţă la sărăcire forţată şi confruntaţi cu lipsa şanselor de dezvoltare, a fost subliniată

cu fermitate de vorbitori. În opoziţie cu această situaţie dramatică, economista Françoise

Heidebroek (Belgia) şi Maria Berza, fost vicepreşedinte al Pro Patrimonio, au arătat

potenţialul economic al dezvoltării localităţii şi al întregii zone. S-a arătat că patrimoniul

natural şi cultural constituie resursa cea mai importantă pentru dezvoltarea durabilă a zonei,

înţeleasă în termenii stabiliţi la conferinţa ONU de la Rio de Janeiro din 1992. Faţă de ideile

promovate de ONU accepţiunea exclusiv mercantilă asupra dezvoltării durabile reflectată în

intervenţiile reprezentanţilor RMGC este total divergentă.

Incompatibilitatea activităţilor caracteristice mineritului contemporan în carieră

deschisă şi cu durată limitată cu conceptul de dezvoltare durabilă a fost subliniată de

Preşedintele Academiei Române, prof. Ionel Haiduc, precum şi de geochimistul şi

hidrochimistul Robert Moran (SUA), autorul raportului „Review of the Roşia Montană

Environmental Impact Assessment Report with a focus on water and water quality-

related issues”. Dr. Robert Moran a atras atenţia asupra unor mistificări răspândite de

compania minieră în documentaţiile trimise autorităţilor spre avizare. Dr. Moran a

afirmat că un aviz favorabil acordat studiului de impact asupra mediului al proiectului

minier ar fi inacceptabil, în condiţiile în care studiul înaintat de RMGC autorităţilor

române cuprinde, în ciuda dezvăluirilor şi avertizărilor repetate, paragrafe şi concluzii

modificate fără ştiinţa şi acordul autorilor respectivi. Inacceptabilă este şi avizarea

favorabilă a unui proiect minier care nu prezintă în mod transparent publicului detaliile

financiare, cum sunt: detalii ale asigurării de mediu şi cum este aceasta calculată; care

este ipoteza de calcul; care sunt redevenţele, taxele şi cum sunt ele distribuite; cine va

supraveghea constituirea corectă a asigurării şi în ce condiţii va fi accesată. A fost, astfel,

pus în evidenţă modul deformat în care înţelege compania minieră problema

răspunderii şi a beneficilor promise României.

În timpul intervenţiilor a mai fost subliniat că este, de asemenea, inacceptabil ca

un astfel de proiect să fie avizat fără o evaluare şi prezentare transparentă a riscurilor şi

costurilor sociale şi a impactului asupra populaţiei, specifice tuturor exploatărilor

miniere din lume, precum şi zonelor mono-industriale. Iar aceasta se întâmplă în

condiţiile în care statul român cunoaşte direct şi de dată recentă care este amploarea

unor asemenea costuri, generate de reconversiile profesionale, bolile profesionale,

somatice şi psihice (care produc un număr ridicat de asistaţi social), tendinţele

accentuate de părăsire a zonelor afectate (depopularea), delincvenţa şi criminalitatea

peste medie, blocarea şi/sau descurajarea dezvoltării altor tipuri de afaceri pe perioada

proiectului, precum şi facilităţile fiscale acordate operatorilor economici după închiderea

exploatărilor - implicit neîncasarea de taxe şi impozite pe perioade îndelungate de timp -

necesare pentru a relansa şi dezvolta o zonă distrusă de proiectele mono-industriale).

Prezentările reprezentanţilor companiei miniere care intenţionează să implementeze

proiectul minier în carieră deschisă nu au reuşit să ofere argumente credibile în privinţa

posibilităţilor de dezvoltare durabilă a teritoriului. Motivaţiile economice şi tehnice cu care

au susţinut proiectul minier nu au avansat cu nimic în elaborarea unei protecţii reale a

mediului istoric şi natural şi cu atât mai puţin a comunităţii.

Soluţiile propuse în proiectul de exploatare minieră sunt inacceptabile. Replici

(machete la scară reală) fără nici o valoare istorică sunt promovate ca soluţii

compensatorii pentru distrugerea unui patrimoniu cultural de valoare universală; un

peisaj monstruos este destinat să înconjoare cele câteva fragmente din sit care se

presupune că ar supravieţui după ce o foarte însemnată parte a patrimoniului ar fi

ştearsă de pe faţa pământului. Ideea avansată de companie, a unei dezvoltări durabile

ulterioare exploatării miniere, bazată pe valorificarea peisajului compus din uriaşe halde

toxice de steril şi lacuri contaminate cu cianuri, este lipsită de credibilitate.

Trebuie adus la cunoştinţa publicului că majoritatea obiectivelor miniere propuse

sunt amplasate peste monumente şi situri protejate de legile române, aşadar sunt ilegale.

Însăşi legea care reglementează activitatea minieră interzice amplasarea obiectivelor

miniere acolo unde există monumente istorice sau situri arheologice (L. 85-2003, art. nr.

11, alin. 1). Un exemplu concludent a fost invocat de arheologul Horia Ciugudean:

galeriile romane din masivul Orlea, monument istoric protejat de lege, ar urma să fie

distruse în totalitate dacă una dintre cele patru cariere propuse în proiect ar fi realizată.

În faţa unei asemenea probleme fundamentale, reprezentanţii companiei miniere nu au

fost în măsură să ofere un răspuns coerent.

Ideile susţinute de reprezentanţii companiei şi în special de consultantul angajat

de aceasta, arhitectul britanic Dennis Rodwell, cu privire la patrimoniul cultural, au fost

ferm combătute de specialiştii în domeniul patrimoniului cultural prezenţi la reuniune.

A fost sancţionată fără echivoc natura speculativă şi lipsită de argumente ştiinţifice a

punctelor de vedere referitoare la valorile de patrimoniu de la Roşia Montană susţinute

de Dennis Rodwell şi nu în ultimul rând prezentarea deformată a poziţiei ICOMOS în

această problemă.

Pro Patrimonio, ICOMOS România şi Academia Română, în virtutea valorii

excepţionale şi incontestabile a patrimoniului cultural şi natural al Roşiei Montane,

fiind în total dezacord cu proiectul de exploatare minieră, solicită încă o dată

autorităţilor Statului Român cu competenţe în protejarea patrimoniului naţional,

european şi universal al Roşiei Montane, în speţă Ministerului Culturii şi

Patrimoniului Naţional:

1.  Să protejeze situl în acord cu legislaţia specifică naţională. Legea nu funcţionează

în cazul Roşia Montană. Dacă legile ar fi fost aplicate, proiectul minier în carieră

deschisă ar fi fost demult uitat, iar Roşia Montană ar fi beneficiat datorită calităţilor sale

de protejare şi valorificare corespunzătoare.

2.  Să asigure întărirea protecţiei legale a sitului Roşia Montană prin promovarea sa

în Lista Patrimoniului Mondial. În acest scop este necesar ca Ministerul Culturii şi

Patrimoniului Naţional să depună de urgenţă la Centrul Patrimoniului Mondial

UNESCO nominalizarea Roşiei Montane pe Lista Indicativă a României în vederea

includerii în Lista Patrimoniului Mondial.

3.  Să declanşeze un program de salvare şi valorificare a patrimoniului Roşiei

Montane. Cu cât este amânată mai mult implementarea unui astfel de program, cu atât

va fi mai prejudiciat acest patrimoniu, reducându-se şansele comunităţii de la Roşia

Montană, deja grav afectată, să îşi revină. Acţiuni urgente şi ambiţioase sunt imperative

dacă dorim ca Roşia Montană să continue să existe, ca localitate şi ca loc al culturii.

4.  Redefinirea politicilor locale şi regionale - în prezent deturnate în interesul

exclusiv economic şi reaşezarea lor în acord cu principiile dezvoltării durabile, pornind

de la o viziune orientată spre viitor, bazată pe resursele naturale şi culturale

excepţionale ale sitului Roşia Montană.

Roşia Montană are un imens potenţial istoric, natural, cultural şi, nu în ultimul

rând, uman, pentru a deveni un model de dezvoltare durabilă pentru România. De

asemenea, oprirea distrugerilor şi dezvoltarea durabilă a Roşiei Montane se bucură de o

susţinere fără precedent în România din partea societăţii civile (Academia Română,

ICOMOS, Casa Regală a României, organizaţii şi instituţii profesionale de prestigiu, sute

de cadre universitare şi cercetători de talie naţională şi internaţională din cele mai

diverse domenii, personalităţi publice, reprezentanţii cultelor religioase, precum şi liste

şi petiţii cu mii şi zeci de mii de susţinători). Toate aceste părţi interesate pot să îşi asume

responsabilitatea salvării adevăratelor valori ale Roşiei Montane.

Pentru valorificarea acestui uriaş potenţial este necesară însă implicarea

responsabilă a autorităţilor Statului Român (atât locale, cât şi naţionale) în respectarea şi

aplicarea legii în mod proactiv pentru stoparea acţiunilor de distrugere care au început

deja, precum şi în programele de salvare şi valorificare a patrimoniului de la Roşia

Montană.

Organizaţiile semnatare, alăturându-se tuturor celor care cred în şansele reale ale

Roşiei Montane, asigură autorităţile statului român de sprijinul lor în atingerea acestui

scop.

Bucureşti, 30 Decembrie 2010

Prof. Şerban Cantacuzino

Preşedinte Pro Patrimonio

Arh. Şerban Sturdza

Vicepreşedinte Pro Patrimonio

Conf. Sergiu Nistor

Preşedinte al ICOMOS România

Prof. Ionel Haiduc

Preşedinte al Academiei Române

Ordinul Arhitectilor din Romania saluta si se asociaza pozitiilor exprimate in Declaratia comuna a Pro Patrimonio, ICOMOS si a Academiei Romane

Ordinul Arhitectilor din Romania saluta si se asociaza pozitiilor exprimate in Declaratia comuna a Pro Patrimonio, ICOMOS si a Academiei Romane, prin arhitectii Serban Sturdza, Sergiu Nistor si academicianul Ionel Haiduc, care au semnat acest document important in numele organizatiilor mentionate. Asa cum am reafirmat la ultimele doua reuniuni ale Consiliului National OAR, pozitia organizatiei este ferma si durabila in ceea ce priveste viitorul Rosiei Montane privit prin prisma nevoii de a fi construit pornind de la valorile inestimabile de patrimoniu universal si pe baza principiilor sustenabilitatii.

Va transmit textul declaratiei aducandu-va aminte de pozitia comuna adoptata de UAR si OAR si mandatul consolidat acordat de ordin domnului vicepresedinte Serban Sturdza pentru a ne exprima pozitia.

Imi exprim speranta ca vocea arhitectilor, asociata vocilor din comunitatile stiintifice romanesti si internationale, ale parlamentarilor romani si europeni cu discernamant profund, sa fie auzita si sa conduca pe calea pe care ne-o dorim.

Serban Tiganas,

Cluj – Napoca, 6.01.2011

--
Ordinul Arhitectilor din Romania, Str. Pictor Arthur Verona nr.19, sect.1 010312, Bucuresti, tel/fax:0213172634, email:office.oar@rdslink.ro

POZITIA UNIUNII ARHITECTILOR DIN ROMANIA PRIVITOARE LA PROIECTUL ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION

POZITIA UNIUNII ARHITECTILOR DIN ROMANIA PRIVITOARE LA PROIECTUL ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION 

               COMUNICAT DE PRESA

               30.11.2010

                La Rosia Montana, judetul Alba, in Muntii Apuseni, s-au epuizat filoanele de aur care pot fi exploatate prin tehnici traditionale de minerit. Inca dinainte de 1989, rezervele dispersate ramase s-au exploatat prin foste intreprinderi de stat  si cu ajutorul cianurii. Au rezultat cariere de suprafata, halde si  iazuri de decantare care produc daune populatiei si mediului inconjurator.           

                Programele de guvernare ale Romaniei si-au propus reluarea cu prioritate a proiectului propus de compania Rosia Montana Gold Corporation. Acesta se bazeaza pe extinderea exploatarii cu cianura in teritorii locuite, teritorii inzestrate cu monumente istorice sau valori naturale. Se vor produce alte cariere deschise, noi halde de steril, imense spatii de colectare a cianurilor, lacuri cu ape acide. In schimb, populatiei relocate din cauza extinderii lucrarilor i se ofera locuinte noi si locuri de munca timp de jumatate de generatie. Statul Roman primeste o mica parte din valoarea productiei rezultate, teritoriul afectat urmand sa fie ecologizat in perspectiva.

                 Proiectul RMGC a inceput in 1999 dar treneaza din cauza neintelegerilor dintre adeptii si opozantii acestuia. Ele pornesc de la dificultatea evidentierii clare a avantajelor si dezavantajelor pe multiple planuri, atat pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung. Exista sentimentul ca, dupa consumarea avantajelor imediate, marea majoritate a atuurilor zonei pentru dezvoltarea intr-o larga perspectiva vor fi definitiv si iremediabil compromise.  

               Suspiciunea privind caracterul pagubos al afacerii pare justificata daca se recunoaste ca in numai doua decenii guvernantii  (parlamentul, administratia centrala si locala) au reusit sa aduca tara in starea critica de azi.   S-a falimentat industria, agricultura s-a degradat, s-au instrainat bogatiile subsolului. Dintr-o tara constructoare de masini si producatoare de bunuri - chiar daca pentru tarile in curs de dezvoltare - Romania a ajuns pur si simplu o piata de desfacere.

               Retineri exista si referitor la Rosia Montana Gold Corporation, firma canadiana implicata in Muntii Apuseni de conducerea SC Minaur SA. De la bun inceput specialistii ei au furnizat informatii partiale legate de exploatare, au speculat lipsurile legislatiei romanesti in domeniu, au recurs la mijloace discutabile pentru a convinge autoritatile sa sustina proiectul si a determina o parte a populatiei sa paraseasca localitatea de bastina. Toate acestea s-au derulat concomitent cu un "lobby" supradimensionat.

                Atat administratia publica (locala, judeteana si centrala) cat si Rosia Montana Gold Corporation nu recunosc valabilitatea criticilor unei parti dintre localnici si unui important numar de organizatii obstesti care se opun proiectului. Si ceea ce e cu totul de luat in considerare, nu recunosc observatiile stiintific argumentate continute în punctul de vedere al Academiei Romane si al studiului Academiei de Studii Economice. Cu alte cuvinte, avizele administrative emise de functionari prezenti trecator în institutiile publice, cantaresc mai greu decat opinia unor cercetatori si savanti.

              Proiectul RMGC este tipic pentru operatiile imediate care compromit definitiv dezvoltarea de larga perspectiva a zonei. Exploatarea va dura cca. 15 ani, timp in care numai o parte din populatie va avea de lucru, probabil aceeasi locuitori care si-au vandut gospodariile asezate pe viitoarea exploatare si carora compania le-a facut case noi pe alte amplasamente. In urma raman carierele, haldele si iazurile industriale care reprezinta aproape jumatate din teritoriul proiectat al exploatarii, care, modificat radical, va astepta sa fie ecologizat de firma (daca va mai exista dupa epuizarea aurului).

              Proiectul propus va distruge insa baza materiala pentru perioada post-RMGC (excluzand partea acoperita de iazuri si halde) Vor disparea: o pozitie din nomenclatorul de localitati ale Romaniei, o mare parte din sistemul galeriilor de mina istorice (cu atribute de unicitate in lume), o catime din reteaua de amenajari tehnico-edilitare constituita in timp, procente insemnate din fondul construit (inclusiv cladiri si amenajari din patrimoniul cultural) compact ori risipit, cu calitati ambientale, segmente din rezervele forestiere si de fauna aferenta, etc. Intr-un cuvant, un tezaur peisagistic natural si cultural de exceptie, incluzand resursele necesare pentru o evolutie durabila (dincolo de cei 15 ani propusi in proiectul RMGC) a turismului, a micii industrii manufacturiere, a activitatilor de agrement, a sporturilor curente sau extreme, a serviciilor adiacente.

              Economia contemporana pune mult mai mult pret pe puterea inovarii industriale decat pe exploatarea pana la epuizare a bogatiilor naturale (inlocuite, ca la Rosia Montana, cu cariere deschise, halde si bazine de cianuri, cu securitate discutabila). Multe tari au realizat ca e mai avantajos exportul de produse manufacturate cu un mare procent de "materie cenusie" inglobata decat sa-si vanda padurile, petrolul ori aurul. Isi pastreaza bogatiile de pe sol ori din subsol ca rezerva strategica ori asteptand perfectionarea tehnicilor de extractie, prelucrare si depozitare a deseurilor.

               Uniunea Arhitectilor din Romania, preocupata de dezvoltarea echilibrata si sustenabila a teritoriului national, apreciaza ca proiectul RMGC, sustinut de administratia centrala, contravine principiilor mentionate, incluse in acte normative internationale si continentale la care Romania a aderat.  E de retinut si recenta decizie a Parlamentului European privind interzicere utilizarii cianurilor la exploatari miniere. Prin acceptarea proiectului RMGC se va constata iarasi diferenta dintre angajamentele si actiunile conducerii de la Bucuresti.  Sacrificiu de imagine care nu se justifica dpdv. al rezultatului de perspectiva. Pentru ca, in final, zona de interventie a RMGC va ramane greu de utilizat. Va consta jumatate din halde si iazuri de decantare a cianurilor (fara fasiile de protectie) si jumatate dintr-un peisaj desfigurat (ecologizat sau nu), punctat cu ramasite risipite ale istoriei locale. Ceea ce echivaleaza cu radierea din teritoriul Romaniei a unei parti notabile din suprafata unui judet, iar din istoria nationala a doua milenii de existenta.

IN FINAL INSA,  ALEGEREA SE FACE INTRE ECONOMIE PE TERMEN SCURT SI CULTURA PE TERMEN LUNG.                                                                                                                                                                                                                                                                                             

                                                                                                   Conducerea UAR 

Pozitie aprobata de Senatul Uniunii Arhitectilor din Romania in sedinta din 26 noiembrie 2010, in baza  Hotararii Conferintei Nationale din 10 octombrie 2009.

Comisia pentru relaţia cu UNESCO susţine includerea Roşia Montană în patrimoniul mondial

Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO susţine includerea sitului Roşia Montană în patrimoniul mondial a organizaţiei, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX.

"Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO se angajează să susţină includerea sitului Roşia Montană pe lista tentativă prin toate mijloacele aflate la dispoziţia sa", se arată în documentul remis ca replică la criticile unui expert britanic privind această iniţiativă.

"Statul român, semnatar al Convenţiei Mondiale pentru Patrimoniu, prin instituţiile abilitate, este cel care decide obiectivele pasibile să fie incluse în patrimoniul cultural universal, respectiv introducerea sitului Roşia Montană pe lista tentativă a UNESCO", menţionează comunicatul.

"Opinia domnului arhitect Dennis G. Rodwell, membru ICOMOS, contravine cu rezoluţiile adoptate de Consiliului Internaţional pentru Monumente şi Situri (ICOMOS) - organism responsabil cu evaluarea monumentelor propuse pentru fi înscrise pe lista patrimoniului mondial al UNESCO - prin care se face apel la autorităţile naţionale şi la comunitatea internaţională de a interveni pentru a asigura o protecţie adecvată acestui sit", se mai arată în documentul care subliniază: "Dat fiind faptul că raportul a fost întocmit la cererea companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), ridică semne de întrebare privind obiectivitatea acestuia, reprezentând strict punctul de vedere al dl. arh. Rodwell".

Roşia Montană Gold Corporation afirmă, într-un comunicat de presă de luni, că un arhitect britanic, expert UNESCO şi membru ICOMOS, dar şi consultant al Diviziei Patrimoniu Cultural şi al Centrului Mondial al Patrimoniului, susţine că includerea Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO este "nefondată".

Dennis G. Rodwell, "expert UNESCO şi membru ICOMOS, consultant al Diviziei Patrimoniu Cultural şi al Centrului Mondial al Patrimoniului", a fost desemnat de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) să facă un "raport independent de evaluare a situaţiei patrimoniului urban şi arhitectonic" din Roşia Montană. Decizia de acomanda acest studiu a fost luată de reprezentanţii companiei, "în contextul preocupării opiniei publice şi a lumii academice cu privire la aspectele de patrimoniu pe care le implică realizarea proiectului minier", afirmă oficialii companiei în comunicatul citat.

În raportul său, intitulat "Reflecţii privind relevanţa şi adecvarea declarării Roşia Montană ca Obiectiv de Patrimoniu Mondial al UNESCO", dat publicităţii tot luni de RMGC, Dennis Rodwell arată că propunerea de a include Roşia Montană în patrimoniul UNESCO "contravine procedurilor instituţiei şi este nefondată". În ceea ce priveşte includerea zonei din Apuseni pe lista tentativă a UNESCO, Rodwell apreciază, conform RMGC, că propunerea "are deficienţe majore", astfel că "ar trebui abandonată imediat".

Una dintre concluziile tehnice ale raportului făcut de Dennis Rodwell la cererea RMGC este aceea că propunerea de a include Roşia Montană pe lista Patrimoniului Mondial "contravine criteriilor UNESCO". Un alt argument este acela că un sit nu poate fi propus pentru nominalizarea ca monument UNESCO în lipsa unei susţineri din partea comunităţii locale. Mai mult, expertul atenţionează asupra "pericolului" ca UNESCO să fie asociată cu "organizaţii neguvernamentale care se opun continuităţii caracterului minier al Roşiei Montane".

"În sprijinul afirmaţiilor sale, Dennis Rodwell aduce recomandările recente ale UNESCO, aşa cum au fost ele reiterate de ultima întrunire a Comitetului pentru Patrimoniu Cultural Universal (World Heritage Committee) din vara acestui an de la Brasilia, potrivit cărora susţinerea comunităţii este esenţială pentru înscrierea unui sit pe lista tentativă. În raportul său, expertul UNESCO atrage atenţia asupra faptului că, prin susţinerea publică, de către anumite ONG-uri, a înscrierii sitului Roşia Montană pe lista tentativă a organizaţiei, se încearcă implicarea reputatului for într-o dispută care are drept obiectiv blocarea unui proiect industrial şi nu o mai bună protejare a patrimoniului", se arată în comunicatul RMGC.

Argumentul expertului britanic este acela că "propunerea de a include Roşia Montană pe lista tentativă coincide cu o campanie a unor organizaţii neguvernamentale de a bloca proiectul minier din zonă şi nu poate fi disociată de respectiva campanie".

Referitor la situaţia altor zone miniere din lume, expertul britanic Dennis Rodwell subliniază în raport faptul că, în general, siturile miniere au devenit monumente UNESCO numai după ce toate operaţiunile miniere comerciale au fost definitiv încheiate, cu o singură excepţie, mina de sare Wieliczka din Polonia, tratată ca "un caz special".

Un alt argument al lui Rodwell preluat de RMGC în comunicat este acela că "nu există niciun precedent în care un sit minier să fi fost propus pentru nominalizare ca monument UNESCO în scopul împiedicării operaţiunilor miniere comerciale".

"Sugestia de a include Roşia Montană pe lista tentativă UNESCO (...) pune la îndoială integritatea procesului de selecţie şi are potenţialul de a discredita România în obligaţiile sale, ca semnatar al Convenţiei Mondiale UNESCO pentru Patrimoniu, din 1972, precum şi de a-i slăbi poziţia în cazurile cu adevărat justificate", a mai apreciat expertul britanic citat de RMGC.

În acest an, arhitecţi şi istorici, susţinuţi de ICOMOS, unul dintre cele trei organisme consultative ale UNESCO, au solicitat în mod oficial Ministerului Culturii să înscrie Roşia Montană pe lista siturilor propuse să fie introduse în patrimoniul mondial.

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN) a iniţiat procedura pentru includerea Roşia Montană în lista patrimoniul mondial UNESCO, anunţa, în februarie, Csilla Hegedus, consilierul personal al ministrului Kelemen Hunor, în cadrul unei dezbateri a Fundaţiei Soros în Capitală.

RMGC dezvoltă proiectul minier de la Roşia Montană, din Munţii Apuseni, cu costuri proiectate de un miliard de dolari, prin care compania estimează că va extrage 626.000 de uncii de aur pe an timp de cinci ani de la inaugurarea minei. O uncie de aur este echivalentul a 31 de grame.

Proiectul minier de la Roşia Montană, despre care se vorbeşte încă din anii '90, a generat numeroase controverse în România, cele mai multe legate de impactul exploatării asupra mediului şi de conservarea siturilor arheologice din Munţii Apuseni.