Time: Românii pun întrebări despre siguranţa proiectului Roşia Montană
 |
Prestigioasa revistă "Time" scrie despre posibile "bombe ecologice" din Europa Centrală şi de Est, după accidentul chimic produs la fabrica de aluminiu Kolontar din Ungaria, pe octombrie 4. Revista notează că la 20 de ani după căderea comunismului moştenirea sistemului sovietic rămâne.
În timpul comunismului, România, Bulgaria, Ungaria şi Iugolavia erau încurajate să dezvolte o industrie "murdară" în minerit şi metalurgie. Atunci era o secretomanie, scrie "Time", şi nici azi situaţia nu e mult mai roz, cu o lipsă de informaţie despre unde sunt localizate haldele miniere.
Ecologiştii din regiune se tem în special de utilizarea de cianuri, folosite în cantităţi mari pentru extragerea urmelor de aur din milioane de tone de minereu lăsate în urmă procesului. Pentru a obţine un gram de aur, o sută de tone de minereu sunt procesate. Deşi proiectele miniere noi sunt supuse regulilor de mediu stricte ale UE, aplicarea legii rămâne o problemă majoră în România.
Proiectul cel mai controversat în regiune este în Roşia Montana, un oraş minier în Munţii Apuseni, la 420 kilometri nord-vest de Bucureşti. Un investitor canadian planifică să construiască un baraj care va conţine peste 214 milioane de tone de steril - o "supă" toxică de deşeuri miniere, inclusiv cianură, apă şi minereu. Compania minieră susţine că, după propria evaluare, şansa unui "scenariu de rupere a barajului" este "mai mică de o dată în 100 de milioane de ani".
Însă românii rămân sceptici. Ei amintesc de dezastrul din 2000, când 20.000 de tone de noroi contaminat, cianură şi metale grele s-au scurs de la mina de aur Aurul de lângă Baia Mare, şi tone de peşte au murit. Înainte de dezastru, investitorii australieni au afirmat că operaţiunea de a depune cantităţi mari de cianură într-un rezervor căptuşit cu plastic nu era periculoasă. Autorităţile române trebuie să decidă dacă le vor da investitorilor canadieni permisiunea pentru proiectul lor masiv de mineri cu cianură. Făcând astfel, ar crea noi locuri de muncă - fără îndoială, o binefacere pentru economia românească aflată în recesiune. Dar, cum deja istoria a arătat-o de prea multe ori, România trebuie să echilibreze promisiunea de locuri de muncă cu promisiunea mult mai puţin sigură de securitate.
În timpul comunismului, România, Bulgaria, Ungaria şi Iugolavia erau încurajate să dezvolte o industrie "murdară" în minerit şi metalurgie. Atunci era o secretomanie, scrie "Time", şi nici azi situaţia nu e mult mai roz, cu o lipsă de informaţie despre unde sunt localizate haldele miniere.
Ecologiştii din regiune se tem în special de utilizarea de cianuri, folosite în cantităţi mari pentru extragerea urmelor de aur din milioane de tone de minereu lăsate în urmă procesului. Pentru a obţine un gram de aur, o sută de tone de minereu sunt procesate. Deşi proiectele miniere noi sunt supuse regulilor de mediu stricte ale UE, aplicarea legii rămâne o problemă majoră în România.
Proiectul cel mai controversat în regiune este în Roşia Montana, un oraş minier în Munţii Apuseni, la 420 kilometri nord-vest de Bucureşti. Un investitor canadian planifică să construiască un baraj care va conţine peste 214 milioane de tone de steril - o "supă" toxică de deşeuri miniere, inclusiv cianură, apă şi minereu. Compania minieră susţine că, după propria evaluare, şansa unui "scenariu de rupere a barajului" este "mai mică de o dată în 100 de milioane de ani".
Însă românii rămân sceptici. Ei amintesc de dezastrul din 2000, când 20.000 de tone de noroi contaminat, cianură şi metale grele s-au scurs de la mina de aur Aurul de lângă Baia Mare, şi tone de peşte au murit. Înainte de dezastru, investitorii australieni au afirmat că operaţiunea de a depune cantităţi mari de cianură într-un rezervor căptuşit cu plastic nu era periculoasă. Autorităţile române trebuie să decidă dacă le vor da investitorilor canadieni permisiunea pentru proiectul lor masiv de mineri cu cianură. Făcând astfel, ar crea noi locuri de muncă - fără îndoială, o binefacere pentru economia românească aflată în recesiune. Dar, cum deja istoria a arătat-o de prea multe ori, România trebuie să echilibreze promisiunea de locuri de muncă cu promisiunea mult mai puţin sigură de securitate.
| Publicat Duminicã, 31 octombrie 2010 | Alexandra Cupola |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu