Declaraţie comună
Specialişti în domeniul patrimoniului cultural şi natural s-au întrunit la Bruxelles în ziua
de 30 Noiembrie 2010, la iniţiativa organizaţiei Pro Patrimonio1, sub patronajul
europarlamentarului român Daciana Sârbu. Scopul întâlnirii a fost rediscutarea sitului
istoric minier Roşia Montană (anticul Alburnus Maior), parte unică şi inestimabilă a
patrimoniului universal, aflat în pericol de iminentă dispariţie dacă proiectul de
exploatare minieră propus de compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) va
primi aviz favorabil din partea Statului Român.
Această conferinţă se înscrie în linia îndelungatei campanii declanşate în urmă cu
mai mulţi ani de Pro Patrimonio, ICOMOS2 şi Academia Română3, prin care
organizaţiile îşi exprimă îngrijorarea faţă de proiectul menţionat şi cer autorităţilor
române, reprezentate în acest caz de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, să
protejeze patrimoniul inestimabil al Roşiei Montane şi să nu dea curs proiectul minier.
Studiile prezentate de arheologul Horia Ciugudean şi arhitecţii Virgil Apostol şi
Ştefan Bâlici au pus în lumină valoarea excepţională a sitului, prin prezentarea celor mai
importante componente ale patrimoniului cultural al Roşiei Montane care îl recomandă
ca un sit potenţial pentru Lista Patrimoniului Universal: vestigii ale celui mai complex şi
1 Pro Patrimonio este o organizaţie non-guvernamentală a cărei misiune este salvarea, protejarea,
conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului istoric în pericol al României, precum şi contribuţia la reconstrucţia ţării. În 2004, ca urmare a primei vizite a d-lui. Şerban Cantacuzino, fondatorul organizaţiei, la Roşia Montană, Pro Patrimonio a organizat un seminar dedicat valorilor patrimoniului cultural al acestui sit la Royal Geographical Society, la Londra. De atunci Pro Patrimonio s-a alăturat campaniei ‘Salvaţi Roşia Montană!’ prin proiecte de susţinere, organizând vizite şi găzduind evenimente.
2 ICOMOS, Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor, este o organizaţie profesională care
numără în momentul de faţă mai mult de 9500 membri. ICOMOS acţionează pentru conservarea şi
protejarea patrimoniului cultural şi natural în întreaga lume. Organizaţia a adoptat rezoluţii privind valorile de patrimoniu ale Roşiei Montane şi pericolul la care situl este supus: Rezoluţia nr. 4 adoptată de a 16-a Adunare Generală, întrunită la Québec, Canada, în octombrie 2008; Rezoluţia nr. 8 a celei de-a 15-a Adunări Generale, întrunită la Xi’an, China, în octombrie 2005; Rezoluţia nr. 15 adoptată la conferinţa de la Pécs, Ungaria, desfăşurată între 22 şi 27 mai 2004; Rezoluţia adoptată la a 14-a Adunare Generală, întrunită la Cascada Victoria, Zimbabwe în octombrie 2003; Rezoluţia nr. 20 adoptată de a 13-a Adunare Generală, întrunită la Madrid, Spania, în decembrie 2002; scrisorile deschise semnate de fostul preşedinte ICOMOS, Michael Petzet, în iunie 2007 şi de actualul preşedinte, Gustavo Araoz, în noiembrie 2008, adresate celor mai înalte autorităţi ale statului român: preşedintelui, primului ministru, miniştrilor.
3 Academia Română a luat fiinţă în 1866 şi este cel mai înalt for ştiinţific independent al ţării. Începând din 2003 Academia Română a făcut publice mai multe articole şi rapoarte referitoare la Roşia Montană şi a remis declaraţii prin care a solicitat autorităţilor române să nu aprobe proiectul minier propus la Roşia Montană.
extins sistem de exploatare minieră auriferă antică cunoscut până la ora actuală pe
întinsul întregului Imperiu roman; peisajul minier unic moştenit din epocile romană,
medievală, modernă şi contemporană (până la jumătatea sec. XX); târgul minier, reflex al
epocii preindustriale şi, nu în ultimul rând, singularitatea anticului Alburnus Maior în
cultura universală, dobândită graţie vestitelor tăbliţe cerate romane descoperite aici în
secolul al XVIII-lea.
Analiza biodiversităţii şi a habitatelor naturale prezentată de botanistul Andrew
Jones (Marea Britanie) a ilustrat numeroase specii de plante rare, puse sub cele mai
înalte forme de protecţie prin mecanismele naţionale şi europene, precum şi
biodiversitatea excepţională a zonei, cu habitate constituite în perioada daco-romană şi
menţinute doar datorită practicilor agriculturii tradiţionale. În acelaşi timp, autorul a
atras atenţia asupra ireversibilităţii oricărei acţiuni distructive.
În faţa acestei palete de valori şi a ameninţării reprezentate de intenţionata
reluare a mineritului în carieră deschisă, dl. Zsolt Visy, reprezentantul delegat al
ICOMOS la conferinţă, a vorbit despre numeroasele luări de poziţie ale acestei
organizaţii în sprijinul salvării Roşiei Montane şi a reiterat apelurile de salvare şi punere
sub o protecţie eficientă prin mecanismele naţionale şi internaţionale. Pe lângă aceasta,
Dl. Visy a făcut o binevenită demonstraţie cu privire la justeţea şi necesitatea demersului
de clasare a sitului Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial. Argumentele d-sale
s-au bazat pe confruntarea valorilor culturale ale acestui sit cu criteriile UNESCO de
clasare în Lista Patrimoniului Mondial, o confruntare în urma căreia calităţile
excepţionale ale sitului Roşia Montană au ieşit cu vigoare în evidenţă.
Tragedia locuitorilor Roşiei Montane, abandonaţi de autorităţile publice, locale şi
naţionale, în faţa unor presiuni enorme (financiare şi propagandistice) şi împiedicaţi de
reglementările de urbanism aflate în vigoare să îşi asigure propria existenţă, reduşi în
consecinţă la sărăcire forţată şi confruntaţi cu lipsa şanselor de dezvoltare, a fost subliniată
cu fermitate de vorbitori. În opoziţie cu această situaţie dramatică, economista Françoise
Heidebroek (Belgia) şi Maria Berza, fost vicepreşedinte al Pro Patrimonio, au arătat
potenţialul economic al dezvoltării localităţii şi al întregii zone. S-a arătat că patrimoniul
natural şi cultural constituie resursa cea mai importantă pentru dezvoltarea durabilă a zonei,
înţeleasă în termenii stabiliţi la conferinţa ONU de la Rio de Janeiro din 1992. Faţă de ideile
promovate de ONU accepţiunea exclusiv mercantilă asupra dezvoltării durabile reflectată în
intervenţiile reprezentanţilor RMGC este total divergentă.
Incompatibilitatea activităţilor caracteristice mineritului contemporan în carieră
deschisă şi cu durată limitată cu conceptul de dezvoltare durabilă a fost subliniată de
Preşedintele Academiei Române, prof. Ionel Haiduc, precum şi de geochimistul şi
hidrochimistul Robert Moran (SUA), autorul raportului „Review of the Roşia Montană
Environmental Impact Assessment Report with a focus on water and water quality-
related issues”. Dr. Robert Moran a atras atenţia asupra unor mistificări răspândite de
compania minieră în documentaţiile trimise autorităţilor spre avizare. Dr. Moran a
afirmat că un aviz favorabil acordat studiului de impact asupra mediului al proiectului
minier ar fi inacceptabil, în condiţiile în care studiul înaintat de RMGC autorităţilor
române cuprinde, în ciuda dezvăluirilor şi avertizărilor repetate, paragrafe şi concluzii
modificate fără ştiinţa şi acordul autorilor respectivi. Inacceptabilă este şi avizarea
favorabilă a unui proiect minier care nu prezintă în mod transparent publicului detaliile
financiare, cum sunt: detalii ale asigurării de mediu şi cum este aceasta calculată; care
este ipoteza de calcul; care sunt redevenţele, taxele şi cum sunt ele distribuite; cine va
supraveghea constituirea corectă a asigurării şi în ce condiţii va fi accesată. A fost, astfel,
pus în evidenţă modul deformat în care înţelege compania minieră problema
răspunderii şi a beneficilor promise României.
În timpul intervenţiilor a mai fost subliniat că este, de asemenea, inacceptabil ca
un astfel de proiect să fie avizat fără o evaluare şi prezentare transparentă a riscurilor şi
costurilor sociale şi a impactului asupra populaţiei, specifice tuturor exploatărilor
miniere din lume, precum şi zonelor mono-industriale. Iar aceasta se întâmplă în
condiţiile în care statul român cunoaşte direct şi de dată recentă care este amploarea
unor asemenea costuri, generate de reconversiile profesionale, bolile profesionale,
somatice şi psihice (care produc un număr ridicat de asistaţi social), tendinţele
accentuate de părăsire a zonelor afectate (depopularea), delincvenţa şi criminalitatea
peste medie, blocarea şi/sau descurajarea dezvoltării altor tipuri de afaceri pe perioada
proiectului, precum şi facilităţile fiscale acordate operatorilor economici după închiderea
exploatărilor - implicit neîncasarea de taxe şi impozite pe perioade îndelungate de timp -
necesare pentru a relansa şi dezvolta o zonă distrusă de proiectele mono-industriale).
Prezentările reprezentanţilor companiei miniere care intenţionează să implementeze
proiectul minier în carieră deschisă nu au reuşit să ofere argumente credibile în privinţa
posibilităţilor de dezvoltare durabilă a teritoriului. Motivaţiile economice şi tehnice cu care
au susţinut proiectul minier nu au avansat cu nimic în elaborarea unei protecţii reale a
mediului istoric şi natural şi cu atât mai puţin a comunităţii.
Soluţiile propuse în proiectul de exploatare minieră sunt inacceptabile. Replici
(machete la scară reală) fără nici o valoare istorică sunt promovate ca soluţii
compensatorii pentru distrugerea unui patrimoniu cultural de valoare universală; un
peisaj monstruos este destinat să înconjoare cele câteva fragmente din sit care se
presupune că ar supravieţui după ce o foarte însemnată parte a patrimoniului ar fi
ştearsă de pe faţa pământului. Ideea avansată de companie, a unei dezvoltări durabile
ulterioare exploatării miniere, bazată pe valorificarea peisajului compus din uriaşe halde
toxice de steril şi lacuri contaminate cu cianuri, este lipsită de credibilitate.
Trebuie adus la cunoştinţa publicului că majoritatea obiectivelor miniere propuse
sunt amplasate peste monumente şi situri protejate de legile române, aşadar sunt ilegale.
Însăşi legea care reglementează activitatea minieră interzice amplasarea obiectivelor
miniere acolo unde există monumente istorice sau situri arheologice (L. 85-2003, art. nr.
11, alin. 1). Un exemplu concludent a fost invocat de arheologul Horia Ciugudean:
galeriile romane din masivul Orlea, monument istoric protejat de lege, ar urma să fie
distruse în totalitate dacă una dintre cele patru cariere propuse în proiect ar fi realizată.
În faţa unei asemenea probleme fundamentale, reprezentanţii companiei miniere nu au
fost în măsură să ofere un răspuns coerent.
Ideile susţinute de reprezentanţii companiei şi în special de consultantul angajat
de aceasta, arhitectul britanic Dennis Rodwell, cu privire la patrimoniul cultural, au fost
ferm combătute de specialiştii în domeniul patrimoniului cultural prezenţi la reuniune.
A fost sancţionată fără echivoc natura speculativă şi lipsită de argumente ştiinţifice a
punctelor de vedere referitoare la valorile de patrimoniu de la Roşia Montană susţinute
de Dennis Rodwell şi nu în ultimul rând prezentarea deformată a poziţiei ICOMOS în
această problemă.
Pro Patrimonio, ICOMOS România şi Academia Română, în virtutea valorii
excepţionale şi incontestabile a patrimoniului cultural şi natural al Roşiei Montane,
fiind în total dezacord cu proiectul de exploatare minieră, solicită încă o dată
autorităţilor Statului Român cu competenţe în protejarea patrimoniului naţional,
european şi universal al Roşiei Montane, în speţă Ministerului Culturii şi
Patrimoniului Naţional:
1. Să protejeze situl în acord cu legislaţia specifică naţională. Legea nu funcţionează
în cazul Roşia Montană. Dacă legile ar fi fost aplicate, proiectul minier în carieră
deschisă ar fi fost demult uitat, iar Roşia Montană ar fi beneficiat datorită calităţilor sale
de protejare şi valorificare corespunzătoare.
2. Să asigure întărirea protecţiei legale a sitului Roşia Montană prin promovarea sa
în Lista Patrimoniului Mondial. În acest scop este necesar ca Ministerul Culturii şi
Patrimoniului Naţional să depună de urgenţă la Centrul Patrimoniului Mondial
UNESCO nominalizarea Roşiei Montane pe Lista Indicativă a României în vederea
includerii în Lista Patrimoniului Mondial.
3. Să declanşeze un program de salvare şi valorificare a patrimoniului Roşiei
Montane. Cu cât este amânată mai mult implementarea unui astfel de program, cu atât
va fi mai prejudiciat acest patrimoniu, reducându-se şansele comunităţii de la Roşia
Montană, deja grav afectată, să îşi revină. Acţiuni urgente şi ambiţioase sunt imperative
dacă dorim ca Roşia Montană să continue să existe, ca localitate şi ca loc al culturii.
4. Redefinirea politicilor locale şi regionale - în prezent deturnate în interesul
exclusiv economic şi reaşezarea lor în acord cu principiile dezvoltării durabile, pornind
de la o viziune orientată spre viitor, bazată pe resursele naturale şi culturale
excepţionale ale sitului Roşia Montană.
Roşia Montană are un imens potenţial istoric, natural, cultural şi, nu în ultimul
rând, uman, pentru a deveni un model de dezvoltare durabilă pentru România. De
asemenea, oprirea distrugerilor şi dezvoltarea durabilă a Roşiei Montane se bucură de o
susţinere fără precedent în România din partea societăţii civile (Academia Română,
ICOMOS, Casa Regală a României, organizaţii şi instituţii profesionale de prestigiu, sute
de cadre universitare şi cercetători de talie naţională şi internaţională din cele mai
diverse domenii, personalităţi publice, reprezentanţii cultelor religioase, precum şi liste
şi petiţii cu mii şi zeci de mii de susţinători). Toate aceste părţi interesate pot să îşi asume
responsabilitatea salvării adevăratelor valori ale Roşiei Montane.
Pentru valorificarea acestui uriaş potenţial este necesară însă implicarea
responsabilă a autorităţilor Statului Român (atât locale, cât şi naţionale) în respectarea şi
aplicarea legii în mod proactiv pentru stoparea acţiunilor de distrugere care au început
deja, precum şi în programele de salvare şi valorificare a patrimoniului de la Roşia
Montană.
Organizaţiile semnatare, alăturându-se tuturor celor care cred în şansele reale ale
Roşiei Montane, asigură autorităţile statului român de sprijinul lor în atingerea acestui
scop.
Bucureşti, 30 Decembrie 2010
Prof. Şerban Cantacuzino
Preşedinte Pro Patrimonio
Arh. Şerban Sturdza
Vicepreşedinte Pro Patrimonio
Conf. Sergiu Nistor
Preşedinte al ICOMOS România
Prof. Ionel Haiduc
Preşedinte al Academiei Române
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu