Sunt membru fondator al Fundaţiei Culturale Roşia Montană, pe care am înfiinţat-o împreună cu alţi localnici. Cu toţii vrem să păstrăm şi să ducem mai departe tot ce are mai valoros această localitate, ce a fost datată la 6 feb 131. Punerea în valoare a patrimoniului de la suprafaţa şi a celui subteran, alături de înscrierea sitului arheologic în Patrimoniul UNESCO, reprezintă obiectivele noastre primordiale.
Roşia Montană reprezintă o atracţie de necontestat, din punct de vedere turistic, cultural şi etnografic. Mărturie stau impresiile turiştilor care ne-au călcat pragul şi pe care le-am colecţionat. Oricine doreşte poate să le vadă.
Valorile noastre sunt însă ameninţate de proiectul minier propus de o companie canadiană, de care nu a mai auzit nimeni până acum. Proiectul este devastator din mai multe puncte de vedere: social, cultural, de mediu şi economic. Sunt băştinaş, am lucrat în mină şi ştiu ce înseamnă o carieră de o aşa mare anvergură.
Acest proiect propune cea mai mare carieră din Europa şi cel mai mare baraj, înalt de 185 m. Acest baraj ar susţine un lac cu o suprafaţă de 600 ha, în care s-ar depune timp de 16 ani (să nu uităm că vorbim de un proiect generator de dezvoltare durabilă) 240.000 t de deşeuri miniere cu cianuri. Zona este locuită iar barajul s-ar situa la 7 km în amonte de oraşul Abrud. După terminarea lucrărilor miniere, România rămâne cu acest imens lac cu reziduuri miniere, care va fi o permanentă "bombă ecologică". Pe durata exploatării se vor defrişa peste 200 ha de pădure. Tot ecosistemul va suferi modificări din cauza poluării masive. Praful rezultat în urma împuşcărilor pentru detonarea munţilor şi undele seismice care se vor propaga către acel iaz de decantare vor duce la o şi mai mare ameninţare asupra zonelor limitrofe Roşiei Montane.
Sunt nedumerit cum pot autorităţile române să accepte o carieră care se suprapune peste un sit arheologic unic în lume, compus din peste 7 km de galerii dacice şi romane. Această imensă carieră s-ar întinde pe o suprafaţă de 4 km pătraţi, pe 25% din suprafaţa Roşiei Montane. 1.000 de case şi gospodării, 7 biserici, 5 lacuri artificiale, datând din secolul al XVIII-lea, galerii romane şi preromane, monumente ale naturii, case de patrimoniu, o istorie de peste 2.000 de ani ar fi "călcate în picioare” doar în scopul unui câştig efemer! Multe din aceste lucruri s-au întâmplat deja, compania a schimbat destinul multor oameni din Roşia Montană. Prin dezrădăcinarea a sute de familii, localitatea a avut deja de suferit atât economic, cât şi social. Aici autorităţile locale, mână în mână cu compania, au contribuit prin abuzuri decizionale, la luarea unor măsuri în detrimentul localnicilor care vor să trăiască în pace în căminele lor.
De asta nu pot să accept ideea că Roşia Montană ar putea fi sacrificată în numele unor investitori, care de la o zi la alta intoxică opinia publică vehiculând sume astronomice de bani, care, spun ei, ar scoate România din criză. Dar noi nici măcar nu putem pune în balanţă ce câştiga şi ce pierde România de pe urma acestui proiect. Contractele încheiate între cele două părţi, dintre care una reprezintă statul român, sunt documente secrete, nu avem acces la ele. În aceste condiţii, de secret total nu putem vorbi de “o afacere curată". Ce se observă, totuşi, este că afacerea este păguboasă, statul deţinând numai 19% din acţiuni. Dar chiar şi pentru acestea a fost împrumutat de companie pentru că nu ar fi avea banii necesari să poată participa la afacere. Prin urmare, profitul pe care ar trebui să-l încasăm, în baza acestui procent, va veni numai după ce toţi creditorii companiei miniere şi compania însăşi vor fi fost satisfăcuţi. Cine poate crede că aceasta este o afacere profitabilă pentru România?
Este incredibil cum un director al companiei a spus că România câştigă 19 miliarde de dolari din această posibilă exploatare, iar compania, doar 1 miliard! Aş fi curios să aflu cum au reacţionat investitorii la o asemenea declaraţie. Nu pot să cred că un investitor a venit aici pentru a face acte de caritate! Aşteaptă de 15 ani să facă aceste acte caritabile iar într-o declaraţie recentă, acelaşi director spunea că “investitorii nu ne-au impus termene-limită”. Oare compania aceasta funcţionează după cu totul alte principii decât orice alt operator economic din lumea asta?
Propaganda mincinoasă a companiei a dus la manipularea în masă a multor oameni. Exploatând sărăcia celor de aici, le-au fost promise slujbe bine plătite. De 15 ani de când Roşia Montană se confruntă cu acest proiect s-a putut vedea că foarte mulţi localnici nu au primit locuri de muncă (compania a angajat personal calificat din alte zone) iar numărul slujbelor variază de la o lună la alta.
Acest proiect va putea fi realizat numai atunci când ultima familie din Roşia Montană “va părăsi corabia". Eu sunt convins ca acest lucru nu se va intampla niciodata. Pentru mine modul acesta de a lupta şi de a nu ceda nici un metru pătrat de pământ şi de a promova patrimoniul de valoare mondială al Roşiei au devenit ţeluri în viaţă. Dacă am făcut aceste lucruri timp de 15 ani voi face la fel şi în continuare.
Dacă prin absurd acest proiect ar fi aprobat, România s-ar alege cu 19 miliarde de iluzii. Roşia Montană merită alta soartă iar adevăratul aur sunt oameni, natura, patrimoniul!
Valorile noastre sunt însă ameninţate de proiectul minier propus de o companie canadiană, de care nu a mai auzit nimeni până acum. Proiectul este devastator din mai multe puncte de vedere: social, cultural, de mediu şi economic. Sunt băştinaş, am lucrat în mină şi ştiu ce înseamnă o carieră de o aşa mare anvergură.
Acest proiect propune cea mai mare carieră din Europa şi cel mai mare baraj, înalt de 185 m. Acest baraj ar susţine un lac cu o suprafaţă de 600 ha, în care s-ar depune timp de 16 ani (să nu uităm că vorbim de un proiect generator de dezvoltare durabilă) 240.000 t de deşeuri miniere cu cianuri. Zona este locuită iar barajul s-ar situa la 7 km în amonte de oraşul Abrud. După terminarea lucrărilor miniere, România rămâne cu acest imens lac cu reziduuri miniere, care va fi o permanentă "bombă ecologică". Pe durata exploatării se vor defrişa peste 200 ha de pădure. Tot ecosistemul va suferi modificări din cauza poluării masive. Praful rezultat în urma împuşcărilor pentru detonarea munţilor şi undele seismice care se vor propaga către acel iaz de decantare vor duce la o şi mai mare ameninţare asupra zonelor limitrofe Roşiei Montane.
Sunt nedumerit cum pot autorităţile române să accepte o carieră care se suprapune peste un sit arheologic unic în lume, compus din peste 7 km de galerii dacice şi romane. Această imensă carieră s-ar întinde pe o suprafaţă de 4 km pătraţi, pe 25% din suprafaţa Roşiei Montane. 1.000 de case şi gospodării, 7 biserici, 5 lacuri artificiale, datând din secolul al XVIII-lea, galerii romane şi preromane, monumente ale naturii, case de patrimoniu, o istorie de peste 2.000 de ani ar fi "călcate în picioare” doar în scopul unui câştig efemer! Multe din aceste lucruri s-au întâmplat deja, compania a schimbat destinul multor oameni din Roşia Montană. Prin dezrădăcinarea a sute de familii, localitatea a avut deja de suferit atât economic, cât şi social. Aici autorităţile locale, mână în mână cu compania, au contribuit prin abuzuri decizionale, la luarea unor măsuri în detrimentul localnicilor care vor să trăiască în pace în căminele lor.
De asta nu pot să accept ideea că Roşia Montană ar putea fi sacrificată în numele unor investitori, care de la o zi la alta intoxică opinia publică vehiculând sume astronomice de bani, care, spun ei, ar scoate România din criză. Dar noi nici măcar nu putem pune în balanţă ce câştiga şi ce pierde România de pe urma acestui proiect. Contractele încheiate între cele două părţi, dintre care una reprezintă statul român, sunt documente secrete, nu avem acces la ele. În aceste condiţii, de secret total nu putem vorbi de “o afacere curată". Ce se observă, totuşi, este că afacerea este păguboasă, statul deţinând numai 19% din acţiuni. Dar chiar şi pentru acestea a fost împrumutat de companie pentru că nu ar fi avea banii necesari să poată participa la afacere. Prin urmare, profitul pe care ar trebui să-l încasăm, în baza acestui procent, va veni numai după ce toţi creditorii companiei miniere şi compania însăşi vor fi fost satisfăcuţi. Cine poate crede că aceasta este o afacere profitabilă pentru România?
Este incredibil cum un director al companiei a spus că România câştigă 19 miliarde de dolari din această posibilă exploatare, iar compania, doar 1 miliard! Aş fi curios să aflu cum au reacţionat investitorii la o asemenea declaraţie. Nu pot să cred că un investitor a venit aici pentru a face acte de caritate! Aşteaptă de 15 ani să facă aceste acte caritabile iar într-o declaraţie recentă, acelaşi director spunea că “investitorii nu ne-au impus termene-limită”. Oare compania aceasta funcţionează după cu totul alte principii decât orice alt operator economic din lumea asta?
Propaganda mincinoasă a companiei a dus la manipularea în masă a multor oameni. Exploatând sărăcia celor de aici, le-au fost promise slujbe bine plătite. De 15 ani de când Roşia Montană se confruntă cu acest proiect s-a putut vedea că foarte mulţi localnici nu au primit locuri de muncă (compania a angajat personal calificat din alte zone) iar numărul slujbelor variază de la o lună la alta.
Acest proiect va putea fi realizat numai atunci când ultima familie din Roşia Montană “va părăsi corabia". Eu sunt convins ca acest lucru nu se va intampla niciodata. Pentru mine modul acesta de a lupta şi de a nu ceda nici un metru pătrat de pământ şi de a promova patrimoniul de valoare mondială al Roşiei au devenit ţeluri în viaţă. Dacă am făcut aceste lucruri timp de 15 ani voi face la fel şi în continuare.
Dacă prin absurd acest proiect ar fi aprobat, România s-ar alege cu 19 miliarde de iluzii. Roşia Montană merită alta soartă iar adevăratul aur sunt oameni, natura, patrimoniul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu