Calul Troian la Rosia Montana
Bătălia pentru salvarea Roşiei Montane este parte a războiului pentru salvarea aurului românesc. Am pierdut petrolul şi multe altele, nu vom accepta să pierdem şi aurul.
Vom demonstra aici că RMGC este un adevarat “cal troian” la Roşia Montană, pentru că a reuşit să impună interesele unei firme private străine (Gabriel) în dauna intereselor statului român, a interesului naţional.
1. Interesul naţional
Constituţia vorbeşte despre interesul naţional în Art. 135, iar în Art. 136 spune că aurul nu poate fi înstrăinat:
Constituţia, Art. 135:
(2) “Statul trebuie să asigure:…
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;…
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;…
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene”.
(2) “Statul trebuie să asigure:…
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;…
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;…
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene”.
Constituţia, Art. 136:
(3) “Bogăţiile de interes public ale subsolului, … fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”
(4) “Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.”
Să observăm că interesul naţional nu este definit, nici în Constituţie nici în Legile minelor postdecembriste, nr. 61/1998 sau nr. 85/2003. Iar formularea cu inalienabilitatea bogăţiilor subsolului este vagă.
În schimb, Legea minelor din 4 iulie 1924 (la care face referire Constituţia din 1923), o bijuterie a Coroanei României interbelice, era o lege a interesului naţional:
Legea minelor din 1924, Art. 32:
„Concesiunile (de exploatare n.n.) se acordă numai întreprinderilor constituite ca societăţi anonime miniere române ....
Capitalul societăţii va trebui să fie suficient pentru exploatarea concesiunii.
...”
Legea minelor din 1924, Art. 33.
“La consituirea societăţilor anonime române, statutele vor trebui să respecte următoarele principii:
a) Actiunile vor fi nominative şi de valoare nominală maximă de 500 lei; ele nu vor putea fi transmise decât cu autorizarea consiliului de administraţie. Între români această autorizare nu este necesară.
b) Numărul voturilor fiecărui acţionar va fi limitat;
c) La sporiri de capital, numai 70% din spor se va da vechilor acţionari; echivalentul salariului pe un an, însă cel mult până la 10% se va rezerva funcţionarilor şi lucrătorilor întreprinderii în aceleaşi condiţiuni ca şi vechilor acţionari; restul va fi distribuit la acţionarii noui, dându-se preferinţă subscriitorilor cu sume mici. Subscripţiunile vor fi publice;
d) Capitalul deţinut de cetăţenii români în societate trebuie să reprezinte cel puţin 60% din capitalul social. Pentru întreprinderile existente, cari în decurs de 10 ani dela promulgarea legii se obligă a se naţionaliza, procentul capitalului românesc se reduce la 55%;
e) Două treimi dintre membrii consiliului de administraţie, ai comitetului de direcţie şi dintre censori, precum şi preşedintele consiliului de administraţie, vor fi cetăţeni români.
........... “
Legea minelor din 1924, Art. 87.
“Exploatatorii de platină şi aur sunt obligaţi să predea Statului, prin oficiul respectiv de cumpărare, tot metalul obţinut.
Nimeni, afară de Stat, n’are dreptul să cumpere sau să-şi apropieze în nici un mod aceste metale obţinute din exploatare....”
Apreciem că autorităţile încalcă Constituţia prin promovarea
acestui Proiect.
2. Care Gabriel ?
La 4.09.1995, a fost încheiat un contract de cooperare între
- Regia Autonomă a Cuprului Deva (actuala Minvest Deva) şi
- o companie iniţială a lui V.F. Timiş, al cărei nume nu-l ştim,
ca avanpremieră a constituirii unei societăţi mixte.
În 28.05.1996, V. Frank Timiş, cetăţean australian de origină română, fondează
compania britanică Gabriel Resources Limited,
cu sediul în Channel Islands, Marea Britanie, Oak Walk St. Peter, Jersey, înmatriculată în Registrul societăţilor cu nr. 65278/28.05.1996,
numită mai departe “Gabriel Jersey”.
Tot în 28.05.1996, tot Timiş fondează
compania canadiană Gabriel Resources Ltd.,
cu sediul în Canada, Vancouver, British Columbia, Suite 1001-543 Granville Street, (denumită în continuare „Gabriel”)- simbol GBU pe bursa din Vancouver, anume:
compania Starx Resources Ltd., reactivată, încorporează compania „Gabriel Jersey”; compania părinte, Starx Resources Ltd., a fost rebotezată „Gabriel Resources Ltd.” (adică „Gabriel”) .
Pe 11 aprilie 1997, Gabriel a scos 15.000.000 acţiuni pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey. Ca rezultat, acţionarii lui Gabriel Jersey care şi-au vândut acţiunile au devenit acţionarii majoritari ai lui Gabriel. Această tranzacţie, prin care controlul companiei părinte (Gabriel) trece la acţionarii subsidiarei (Gabriel Jersey) este contabilizată ca o preluare inversă (Reverse Takeover).
Deci, Gabriel (Canada) , cotată la bursa din Vancouver, are ca subsidiară pe Gabriel Jersey (Marea Britanie).
Gabriel mai are şi subsidiarele:
- Gabriel Resources (Barbados
- Gabriel Resources (Netherlands
- Rom AUR SRL (din 2006) 100%,
- Gabriel Finance SA (din 2006) 99,7%.
Primul Raport anual al lui Gabriel este pe anul 1997 ([1997 AR]), pentru perioada 28.05.1996 – 31 dec. 1996 şi întreg anul 1997. Urmează rapoartele anuale pe anii 1998 – 2009, pentru 2010 existând deocamdată doar rapoarte trimestriale. Rapoartele anuale au fost o excelentă sursă de documentare pentru noi, în absenţa oricăror informaţii furnizate de ANRM (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale). Compania Gabriel are directori şi officers, astfel:
- 1997 President and CEO G.E. (Tim) Wood (5 directori şi 6 officers),
- 1998 Dr. Peter J. Guest (5 directori şi 6 officers),
- 1999 V. Frank Timiş (5 directori si 7 officers),
- 2000 Clifford J. Davies (6 directori şi 8 officers),
- 2001 Clifford J. Davies (8 directori (din care Ovidiu Tender) şi 6 officers),
- 2002 Oyvind Hushovd (6 directori ( Ovidiu Tender) şi 6 officers),
- 2003 Oyvind Hushovd (7 direcori (Ovidiu Tender) şi 7 officers),
- 2004 Oyvind Hushovd (6 directori şi 7 officers),
- 2005 Alan R. Hill (8 directori şi 5 officers),
- 2006 Alan R. Hill (8 directori şi 6 officers),
- 2007 Alan R. Hill (8 directori şi 5 officers),
- 2008 Alan R. Hill (13 directori şi 5 officers),
- 2009 Keith Hulley (10 directori şi 2 officers),
- 2010 Jonathan Henry.
V. Frank Timiş a părăsit compania Gabriel în 2003. Încă din 2005, nici o persoană din vechiul board din 1997 nu mai era la Gabriel. Şi-au luat banii şi au plecat.
3. Autorul proiectului
Autorul proiectului minier este societatea mixtă Roşia Montana Gold Corporation (RMGC), a cărei istorie pe scurt este următoarea.
La 7 iunie 1997, a fost înfiinţată societatea mixtă Euro Gold
(actuala RMGC) ([1997 AR], pag. 18) – iniţial între:
- Gabriel Jersey 65 % (capitalizarea iniţială de 357.000 USD),
- actuala Minvest Deva (Statul român) 33,8 %,
- 3 acţionari minoritari privaţi cu câte 1,2 %.
Se spune că Gabriel (Jersey ) poate mări participarea sa până la maximum 80% !
([1997 AR], pag. 1:”Gabriel is able to increase its interest to a maximum of 80% in each joint venture company through further capital contributions”.)
În 1999, participarea lui Gabriel (Jersey) a crescut de la 65% la 80%, în urma elaborării unui studiu de pre-fezabilitate ([1999 AR], pag. 2);
Minvest Deva deţine 19,31%, iar cele 3 firme private câte 0,23%.
În 2000, are loc divizarea lui Gabriel în două companii:
- Gabriel (care are, prin subsidiara RMGC, proiectele Roşia Montană (exploatare) şi Bucium (explorare)) şi
- European Goldfields (care are, prin subsidiara Deva Gold, înfiinţată tot în 1997, proiectele Certej-Săcărâmb, Zlatna-Hanes, Bolcana (exploatare) şi Băiţa-Crăciuneşti (explorare). Azi mai este activ doar Certej).
În decembrie 2004, are loc o mărire de capital la RMGC. Gabriel a împrumutat 971.000 USD lui Minvest şi celor 3 companii private – cei patru acţionari minoritari ai RMGC - pentru a-şi achita contribuţia la mărirea de capital a RMGC, urmând a returna banii lui Gabriel când vor primi dividende ( [2007 AR], pag. 24).
În timpul anului 2009, Gabriel a cumpărat acţiunile a doi din cei trei acţionari minoritari privaţi. Astfel, în 2010:
- Gabriel Jersey deţine 80,46 %,
- Minvest Deva deţine 19,31% şi
- o firmă privată deţine 0,23 % ([2009 GFS]=Gabriel Resources Ltd. Consolidated Financial Statements for 2008, 2009, pag. 13) .
Se spune că Gabriel (Jersey) poate mări participarea sa până la 100% !
(2009 Financial Report, pag. 43: “... Gabriel holds the pre-emptive right to acquire the 19.54% (2008 – 20%) minority interest”.)
În decembrie 2009, are loc o nouă mărire de capital la RMGC.
Gabriel a mai împrumutat 40 milioane USD lui Minvest (19,31%) şi companiei private (0,23%) – cei doi acţionari minoritari ai RMGC - pentru a-şi achita partea care le revine din mărirea de capital a RMGC, urmând a returna împrumutul când RMGC va da dividende ( [2009 GFS], pag. 13, 16).
Ce procent mai deţine azi de fapt Minvest, adica Statul român ?
Aproape 0% !!!
(Anume 0,6%, potrivit unui articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediţia din 18.01.2010.)4. Care proiect ?
S-a plecat în 1995, de la un proiect doar de explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roşiei (0,54 g Au/tonă, 6,23 milioane tone) şi, prin „rostogolire”, s-a ajuns la proiectul RMGC din 2004.
Trecând prin:
- În 2001, se conturează proiectul cu 4 mine (Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig-Văidoaia), cu 13 milioane tone minereu anual.
- În septembrie 2002, se lansează documentul „Descrierea proiectului” (DP), de 54 pag., o dată cu prima cerere de obţinere a acordului de mediu. Perimetrul avea 4282 ha. EIA trebuia depus în ianuarie 2003, construcţia era planificată să înceapă în septembrie 2003. În luna mai 2003, au loc protestele Academiei Române, ale Grupului din A.S.E., ale Bisericii Ortodoxe etc. Documentul este retras în mare taină în iunie 2003.
- În decembrie 2004, se lansează documentul “Memoriul de prezentare a proiectului” (MMP), de 202 pag, o dată cu cea de a doua cerere de obţinere a acordului de mediu. Perimetrul avea 2388 ha. EIA este depus în 2006. În sept. 2007, procedura de obţinere a acordului de mediu este blocată de Ministerul Mediului, din cauza anulării în instanţă a certificatului de urbanism. În sept. 2010, se reia procedura, după obţinerea unui nou certificat de urbanism.
În decembrie 2008, este anulat definitiv în justiţie certificatul de descărcare arheologică pentru masivul Cârnic, iar în octombrie 2010, Cârnicul este repus pe Lista monumentelor istorice. Deci, RMGC ar trebui să modifice proiectul său cu 4 mine într-unul cu 3 mine şi procedura de obţinere a acordului de mediu ar trebui să fie reluată de la zero.
Dar RMGC a făcut cerere pentru o nouă descărcare de sarcină arheologică pentru Cârnic şi procedura de obţinere a acordului de mediu continuă, ilegal, spunem noi !
Rezumatul afacerii Roşia Montană este următorul:
Dăm:
- resurse minerale:
- Aur 313 t (circa 10 mil. uncii)
- Argint 1.483 t
- metale rare
- patrimoniu vechi de 2000 ani
- dezvoltare durabilă
Luăm:
- substanţe periculoase 1.581.760 t
(din care cianură de sodiu 192.000 t )
- dezastru durabil.
5. De ce acest proiect ?
- Are România nevoie de aur ? Banca Naţională zice că nu are.
- Există un studiu de oportunitate efectuat de către ANRM care să menţioneze motivele de ordin economic, financiar, social şi de mediu care să justifice acordarea lui RMGC a concesiunii de explorare şi apoi de exploatare, cum cere Legea 219 din 25 noiembrie 1998 privind regimul concesiunilor, la Art. 7 ? Nu credem că există.
- Are lumea nevoie de aur ? Studiul prezentat de Ad-Astra (Asociaţie a oamenilor de ştiinţă români din întreaga lume www.ad-astra.ro) spune că nu are. Redăm în acest sens mai jos fragmente din documentul Poziţia Ad Astra privind proiectul RMGC de exploatare a aurului de la Roşia Montană, elaborat la 15 mai 2010 :
“Considerăm că nu există nici o justificare bazată pe necesităţi sociale generale pentru deschiderea de noi exploatări de aur, singura motivaţie fiind interesul pur speculativ al beneficiarilor imediaţi ai acestora. În sprijinul acestei opinii, facem observaţia că producţia globală de aur este de aproximativ 2600 tone pe an. Consumul industrial este sub 400 tone pe an. http://www.galmarley.com/FAQs_pages/production_consumption_faqs.htm
În rest, aurul este folosit doar în scopuri speculative, preţul de piaţă (datorită tezaurizării în diverse feluri, inclusiv în bijuterii) fiind de câteva ori mai mare decât cel de producţie (adică 500 USD costul de producţie pe uncie faţă de 1160 USD costul de piaţă) http://www.commodityonline.com/news/Average-gold-production-cost-likely-to-be-$400-500-24530-3-1.html
Prin aceste particularităţi aurul este diferit de resurse cum ar fi litiul (necesar acumulatorilor), platina şi paladium-ul (necesare catalizatorilor), şi altele, care sunt într-adevăr deficitare şi în lipsa cărora industrii importante sunt împiedicate să se dezvolte. Pentru acele resurse, dar nu pentru aur, poate fi mai justificată asumarea unor riscuri de mediu.
Pe scară mondială statele deţin peste 25000 de tone de aur, suficient industriei pentru peste 60 de ani la ritmul de consum actual, chiar dacă nu s-ar recupera nimic din aurul folosit industrial (însă gradul de recuperare este de aproape 100%) şi chiar dacă toate exploatările ar înceta acum (deşi ele depăşesc cu mult nevoile). http://en.wikipedia.org/wiki/Gold_reserve “
- Atunci de ce se face acest proiect (ca şi toate celelalte proiecte din patrulaterul aurului) ? Pentru ceva investiţii şi circa 200 de locuri de muncă nu merită să dăm aurul şi să luăm la schimb cianurile.
6. Criza mondială
Criza mondială actuală este departe de a se fi terminat ! O dovadă este şi creşterea extraordinară recentă a preţului aurului.
Nu poate fi total exclusă revenirea la etalonul aur (a se vedea recente declaraţii ale unor oficialităţi din domeniul finanţelor mondiale).
Trebuie avută în vedere şi eventualitatea în care dolarii şi euro din rezerva BNR nu ar mai valora mare lucru. Într-un astfel de scenariu, rezervele potenţiale de la Roşia Montană ar căpăta nu doar importanţă economică, ci şi una strategică. Deci ele nu trebuie înstrăinate !
Dacă aurul ar reveni la nivel internaţional ca mijloc de schimb/etalon, România ar căpăta o poziţie privilegiată în comparaţie cu ţările ce nu dispun de astfel de rezerve. Prezentăm 3 analize în acest sens:
- Analiza 1 – făcută în articolul De ce aurul rămâne cea mai bună monedă
de Cristian Păun, în 1.06.2010: http://cristianpaun.finantare.ro/2010/06/01/de-ce-aurul-ramane-cea-mai-buna-moneda/
“…Aurul (dar şi celelalte metale cum ar fi argintul sau cuprul) s-ar consacra rapid şi din nou ca mijloc de schimb, eliminând banii creaţi pe promisiuni deşarte. …”
- Analiza 2 - făcută în articolul Salvarea investitorilor e în aur
de Nelson D. Schwartz şi Graham Bowley, 2010, The Newyork Times:
“...Pe 8 noiembrie, preşedintele Băncii Mondiale, Robert B. Zoellick, i-a surprins pe experţi când a sugerat ca preţul aurului să fie considerat un etalon financiar, răsturnând 40 de ani de folosire a monedelor de hârtie pentru a stoca valoare în sistemul monetar internaţional…”
Analiza 3 “”Lacrimile soarelui “ ( denumirea antica a aurului-n.n. )si relaţia lor cu lumea”, de Tom Brady, decembrie 2010, The Newyork Times:
“Lăsaţi-i pe economişti să se mire: etalonul clasic de aur, acela care era folosit din 1980 până în 1914 – de el are lumea nevoie acum. Prin utilitatea, economia şi eleganţa lui, n-a existat niciodată vreun sistem monetar care să-l egaleze”,
7. Mecanismul calului troian
RMGC are deci două „roţi”, inegale: „roata mică”, Minvest (33,8%), fără bani, şi „roata mare”, Gabriel Jersey (65%), tot fără bani, dar cu un părinte, Gabriel, care face rost de bani prin fluturarea asocierii cu statul român şi a aurului de la Roşia Montană la bursa din Vancouver.
Astfel, printr-o campanie agresivă şi mici acţiuni locale la Roşia Montană, promovate cu sârg de media românească avidă de bani, Gabriel a obţinut următoarele sume de bani (CAD = dolari canadieni) prin emisiunea de acţiuni la bursă (conform Rapoartelor sale anuale):
Anul Număr de acţiuni Valoare (CAD) Net anual (CAD)
(Common shares
issued and outstanding) (Amount)
1996 1.040.478 21.816 21.816
1997 23.868.335 6.517.857 6.496.041
1998 33.856.335 13.411.705 6.893.848
1999 54.007.828 27.056.405 13.644.700
2000 75.544.661 44.811.032 17.754.627
2001 95.310.954 91.241.471 46.430.439
2002 114.561.845 155.365.993 64.124.522
2003 130.792.305 201.099.150 45.733.157
2004 146.412.866 227.157.729 26.058.579
2005 177.073.836 284.986.949 57.829.220
2006 210.891.000 385.444.000 100.457.000
2007 254.898.000 558.277.000 172.833.000
2008 255.449.000 560.052.000 1.775.000
2009 339.200.000 733.481.000 173.429.000
2010 348.183.000 761.943.000 28.462.000
Gabriel a câştigat deci, în toată această perioadă, circa 750 milioane USD, prin fluturarea aurului de la Roşia Montană. A fost astfel capabil să facă finanţarea iniţială în RMGC (şi Deva Gold) în 1997 şi apoi să tot mărească “roata mare” (la 80%, apoi la 80,41%, apoi la practic 99,17%).
“Roata mică”, Minvest (adică statul român) nu a câştigat nimic din “afacere” (deşi poate unele persoane au câştigat !). Ba mai mult, statul a pierdut (ajungând la 19,31% si apoi la practic 0,6%) şi va pierde în continuare. Astfel, ANRM (statul român) reuşeşte prin RMGC să impună interesele unei firme private străine (Gabriel) în dauna interesului naţional !
Gabriel, pentru a-şi câştiga susţinători, se laudă că a investit în România 400 milioane USD (fără a furniza o listă a investiţiilor făcute). Dar nu spune de unde a avut aceşti bani, nu spune că i-a câştigat de pe urma Roşiei Montane. Suma vehiculată ni se pare oricum o exagerare grosolană, dacă ne uităm în Rapoartele anuale (a se vedea analiza noastră mai jos, la Observaţii). Restul de bani a fost cheltuit de Gabriel pentru lefuri bune pentru directori şi officers, de exemplu, compania fiind astfel an de an în pierdere.
Observaţii.
Costurile de explorare şi dezvoltare (exprimate în dolari canadieni = CAD), conform rapoartelor anuale ale lui Gabriel, au fost următoarele:
Anul Costuri de Costuri de Total Observaţii
explorare dezvoltare
(1) (2) (3) = (1) + (2)
1996 318.175 791.091 1.109.266 + Bucium
1997 569.005 2.136.378 2.705.383 + Bucium
1998 2.926.324 3.245.105 6.171.429 + Bucium
1999 1.632.059 5.469.843 7.101.902 + Bucium
2000 6.636.140 7.725.466 14.361.606 + Bucium
2001 370.489 9.552.254 9.922.743
2002 - 32.031.282 32.031.282
2003 1.502.596 52.114.621 53.617.217
2004 721.884 30.984.995 31.706.879
2005 790.069 14.572.300 15.362.369
2006 898.000 58.024.000 58.922.000
2007 702.000 96.192.000 96.894.000
2008 675.000 66.760.000 67.435.000
2009 1.016.000 33.314.000 34.330.000
2010 846.000 40.402.000 41.248.000
Total 19.603.741 453.315.335 472.919.076 CAD
unde Costuri de dezvoltare (development costs) constau în: Geosciences and technical consulting; Samplers, miners and surveying; Metallurgical testing; Project management and overhead (engineering); Travel; Feasibility study; Depreciation; Development; Amortization; Community development; Permitting; Finance and administration; Legal.
constau în: Geosciences and technical consulting; Samplers, miners and surveying; Metallurgical testing; Project management and overhead (engineering); Travel; Feasibility study; Depreciation; Development; Amortization; Community development; Permitting; Finance and administration; Legal.De exemplu, în anul 2010, investiţiile (Investing activities) au fost următoarele (conform raportului pe ultimul trimestru al anului 2010):
- Finance and administration………………………………8.889.000 CAD
- External communication………………………………..10.088.000
(Media advertising )
- Legal …………………………………………………….6.021.000
(Angajarea new legal firm Tuca Zbarcea and Associates)
- Permitting………………………………………………..2.215.000
- Community development………………………………..5.384.000
(to support the local community)
- Project management and engineering…………………...7.805.000
(TAC process)
- Exploration Rosia Montana
- Exploration Bucium……………………………………….. –
- Exploration Baisoara ….………………………………..116.000
- Capitalized depreciation and disposals…………………(1.278.000)
- Stock based compensation…………………………… (2.668.000)
- Decrease (increase) in resettlement liabilities…………….756.000
Total exploration and development expenditures 38.174.000 CAD
Total investment in capital assets ………………….3.665.000
Total investiţii 41.839.000 CAD
Să observăm că investiţiile în explorare în perioada 1996-2010 sunt foarte mici (19.603.741 CAD) faţă de restul investiţiilor, iar că restul investiţiilor sunt numai parţial făcute în România. Aşadar, suma vehiculată de RMGC (Gabriel) de 400 milioane USD investiţi în România este o exagerare grosolană.
Să mai observăm că Gabriel tot explorează de 14 ani la Roşia Montană, desi explorarea, prin Legea Minelor 61/1998 sau 85/2003, poate să dureze maximum 5+3= 8 ani; să tot treacă timpul, dacă aduce bani grei. De aceea a avut nevoie de o licenţă de exploatare (deşi nu a exploatat, ci a explorat), care se dă pentru 20 de ani, şi a primit-o de la statul roman ? Dar despre licenţă şi despre protejarea companiei străine de către statul român, în detrimentul statului, adică al nostru tuturor, altă dată.
8. Gabriel nu are bani suficienţi
pentru a finanţa dezvoltarea Proiectului
La 31 decembrie 2009, Gabriel nu are bani suficienţi pentru a finanţa dezvoltarea Proiectului şi de aceea va necesita finanţare adiţională, care dacă nu este obţinută, va avea ca efect reducerea activităţilor şi întârzieri ale proiectului (“As at December 31, 2009 the Company had no sources of operating cash flows and does not have sufficient cash to fund the development of the Project and therefore will require additional funding which, if not raised, would result in the curtailment of activities and Project delays.”
(2009 Gabriel Resources Ltd. Consolidated Financial Statements for 2008, 2009, pag. 7).
La 31 decembrie 2010, Gabriel are resurse financiare suficiente să finanţeze activităţile sale curente de obţinere a permiselor, dar nu are resursele financiare pentru a finaliza procesul de obţinere a permiselor, pentru a achiziţiona toate suprafeţele necesare, sau pentru a construi mina la Roşia Montană. (“While Gabriel has sufficient financial resources to fund its current permitting activities, it does not have the financial resources to complete the permitting process, acquire all necessary surface rights, or construct the mine at Rosia Montana
Să amintim aici că Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003 vorbesc la Art. 58 de “capacitatea financiară şi capacitatea tehnică” a ofertanţilor la un concurs public de ofertă pentru concesionarea activităţilor de explorare, dar că Gabriel a făcut explorare la Roşia Montană timp de 14 ani în urma aranjamentelor cu statul român, care nu a “observat” lipsa acestor capacităţi.
Să mai observăm că Legea minelor din 1924, la Art. 32, spunea clar: “Capitalul societăţii trebuie să fie suficient pentru exploatarea concesiunii.”
Dar proiectul poate să întârzie, nu este o problemă, că banii vin. Doar Roşia Montană piere încetul cu încetul, prin blocarea oricărei activităţi economice în zonă, în aşteptarea lui “Făt Frumos” cu bani.
Să observăm că Gabriel nu are bani să construiască mina (ultimul cost de construcţie, vehiculat din 2008 încoace, este de 876 milioane USD, faţă de primul cost, vehiculat în 2001, de 253 milioane USD), dar are bani să înceapă o ultimă campanie agresivă în media. Astfel, Gabriel a făcut contract cu o firmă de comunicaţii internaţională pe 3 ani: 1 martie 2009 – 29 februarie 2012,
- pentru o taxă anuală de 450.000 Euro şi
- o taxă de succes de 800.000 Euro plătibilă la sfârşitul celor 3 ani dacă anumite criterii sunt îndeplinite.
Gabriel a plătit pentru 2009 suma de 375.000 Euro
(conform [2009 FQR], pag. 23, [2009 GFS], pag. 25).
9. Concluzii
Considerăm că asocierea dintre Minvest şi Gabriel Jersey este în detrimentul statului român, este împotriva interesului naţional. Statul a pornit la drum dezavantajat şi va fi scos complet din ecuaţie la Roşia Montană (ca şi la Bucium şi Certej).
De aceea, recomandăm guvernului dizolvarea de urgenţă a RMGC (şi a Deva Gold) şi analizarea tuturor contractelor (licenţelor) încheiate în patrulaterul aurului de către ANRM.
Bucureşti,
12 aprilie 2011 Grupul pentru Salvarea Roşiei Montane
din Academia de Studii Economice
Prof.univ.dr. Dorel Aileni
Prof.univ.dr. Florina Bran
Prof.univ.dr. Nicolae Dardac
Conf.univ.dr. Ildiko Ioan
Prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu
Lect.univ.dr. Ovidiu Maican
Prof.univ.dr. Victor Manole
Prof.univ.dr. Andreica Marin
Prof.univ.dr. Bogdan Negrea
Conf.univ.dr. Carmen Valentina Rădulescu
Prof.univ.dr. Emil Scarlat
Prof.univ.dr. Alexandru Taşnadi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu